Home » Craiova Veche » Craiova Veche : Cateva date si intamplari de pe strada Panait Mosoiu

Craiova Veche : Cateva date si intamplari de pe strada Panait Mosoiu

loading...

Revenim la Craiova Veche si va aducem cateva date si intamplari de pe strada Panait Mosoiu . Craiova de Ieri

ne-a adus acest articol iar noi il aducem aici in aceasta rubrica numita Craiova Veche ! Nu uita si tu poti ajuta aceasta pagina cu un like pe facebook !

Începuturile

  “Pe timpul când se dărâmau de către Onor Primărie casele Musceleanu din strada Justiției No.34, cari au fost expropriate pentru cauză de utilitate publică și anume pentru deschiderea unei strade nouă, pentru canalizare și care să înlesnească circulațiunea către piață, palatul de justiție și gară, circulațiune foarte aglomerată și dificilă pe vechiul traseu al străzii Buzeștilor, am reclamat D-voastră că prin dărâmarea numitelor case cari erau situate alături cu casele subsemnatului de la No.36 din aceeași stradă, se slăbește tencuiala caselor mele. […]

Devotat,

Ion N. Dianu”

  Încă în picioare 1914, an în care se întocmea Planul de situație al străzii de legătura, proiectată a fi între străzile Buzești și Justiției, casele Musceleanu trebuie să se fi dărâmat de către “Onor Primărie” prin anul 1915, oricum înainte de 11 ianuarie 1916, dată la care era primită la primărie petiția lui Ion Dianu.

  Noua stradă, a cărei lățime era stabilită la 12 metri de către Consiliul Comunal, avea să fie botezată după numele lui Emil Gârleanu, un omagiu celui ce fusese între 1911-1914 director al Teatrului Național din Craiova. Primul Război și ocupația germană întârzie dezvoltarea străzii, care va cunoaște însă o activitate edilitară febrilă în anii ’20, când se ridică casele Demetru Demetriu (al cărui plan de construcție este din 1922 – informație primită de la Mihai Murărețu), Schnirer-Lazăr (1924), Ilie Amărășteanu (1924) și Ioniță Pârvulescu (1922), iar casele Ioan Dianu și Aurel Eliescu se modifică, deschizându-se spre noua stradă.

mosoiu 001

mosoiu 002

 mosoiu 006

   Proprietarii

  În amintitul plan al străzii din 1914, casele moștenitorilor Musceleanu din strada Justiției se învecinează la apus cu Aurel M. Eliescu, iar la răsărit cu Ioan N. Dianu. În spatele caselor Eliescu se află proprietatea lui I.N. Demetriu.

  Casele Eliescu (astăzi pe acest loc se află Hotelul Splendid) par a fi fost construite prin 1879, an în care Mihalache Eliescu se împrumută la Societatea creditului funciar din București, punând ipotecă acest imobil care apare descris în 1889 ca fiind “compus dintr’un corp spre stradă și alături cu dânsul un alt corp, […] de zid masiv, învelit cu tinichea, cu trei etagie și un etagiu format în construcțiunea acoperișului, corpul spre stradă este așeadat pe pivniță de zid, iar aripa din curte pe fundament de zid, etagiul de jos are 3 prăvălii în față și 4 odăi în dos și un antreu, etagiul al II-lea și al III-lea se compune fiecare din câte 8 încăperi, precum și cel din construcțiunea podului iarăsi din 8 camere, are 4 pivnițe boltie de zid sub corp spre stradă”. Clădirile, care se învecinau la răsărit cu locul lui Ștefan Musceleanu, iar la miazăzi cu un alt loc al lui Mihalache Eliescu, erau moștenite de soție, Maria și cei 4 copii, Victor, Aurel, Natalia (în 1889 căpitanul I. Macri primea ca garantie a dotei partea Nataliei din case) și Maria (căreia i se constituia și ei dotă la căsătoria din 1901 cu locotenetul I. Niculescu, o parte din imobil). Clădirea trebuie să fi fost modificată în 1901, an ce este inscripționat în centrul medalionului floral ce împodobește fațada dinspre strada Al.I. Cuza și deasupra căruia sunt trecute inițialele “R.N.” (a căror semnificație n-am reușit să o descifrăm), dacă nu cumva chiar dărâmată și reconstruită, ținând cont că în 1889 era descrisă ca având 3 etaje și mansardă (“un etagiu format în construcțiunea acoperișului”). O altă monogramă se află pe colțul dinspre răsărit al clădirii, cele două inițiale “F.D.” provenind, credem, de la numele Floricăi Demetriu, pe care o găsim cu domiciliul pe strada Cuza Vodă nr.18 în anul 1940, monogramă inscripționată, probabil, odată cu refacerea fațadei dinspre strada Emil Gârleanu (azi Panait Moșoiu).

mosoiu 011

 mosoiu 007

  Terenul din spatele fostelor case ale lui Mihalache Eliescu va intra în posesia soților Demetru și Florica Demetriu care vor apela la antrepenorul Pietro Adotti (italian născut în Artegna-Udine și stabilit la Calafat) pentru ridicarea unei clădiri pe colțul format de intersecția străzii Emil Gârleanu cu strada Buzești, construcție ce se va evidenția prin amplasare, dar și prin cupola hexagonală cu cele șase laturi străpunse de ferestre mici, rotunde. În anul 1928 Florica și Demetru Demetriu fac un împrumut de 2.500.000 lei, garantând plata prin ipotecarea imobilului din strada Cuza Vodă nr.18. Domiciliul soților Demetriu este “în strada Cuza Vodă nr.18, fostă strada Justiției nr.32, colț cu strada Ulise Boldescu nr.2-4, fostă Emil Gârleanu nr.4, având și altă fațadă pe strada Buzești nr.7”. Formularea, un pic confuză, pare să indice că ambele clădiri de pe latura de apus a străzii Ulise Boldescu (fostă Emil Gârleanu) se aflau în posesia familiei Demetriu.

mosoiu 014

  Partea dinspre răsărit a străzii începe cu casele lui Ioan N. Dianu. Ce ne atrage atenția este profesia celor ce își ridicaseră case în această zonă. Constantin Mușceleanu, Mihalache Eliescu și fiul său Aurel Eliescu, Demetru Demetriu și Ioan Dianu erau cu toții avocați, prezența lor ca proprietari de case în această parte a orașului nefiind întâmplătoare, fiind situate în apropierea Palatului de Justiție.

  Clădirea în care locuia Ioan Dianu avea intrarea din Strada Justiției printr-un gang ce dădea într-o curte interioară. Fațada dinspre strada Panait Moșoiu se remarcă prin balcoanele din fier forjat, flancate de coloane ionice. În anul 1922 Ioan Dianu se împrumută 600.000 lei la Societatea Civilă de Credit Funciar Urban din București, rambursabili în 30 ani, punând ipotecă imobilul din Strada Justiției nr.36. Să aibă acest împrumut din 1922 vreo legătură cu reconstrucția fațadei dinspre strada Panait Moșoiu. Anul de transformare a clădirii pare verosimil dacă ținem cont că în 1924 se construiau, lipite de casele Dianu, casele comercianților Simon Schnirer și Haim Lazăr. Dar rămâne doar o ipoteză.

  Asociați din 1923 pentru comerțul de sticlărie, porțelanuri și afticole de menaj sub emblema “La menajera”, sediul fiind în strada Alexandru Lahovary nr.7, Schnirer și Lazăr contactau firma Dalla Barba și Peresutti (alți constructori italieni) pentru ridicarea unei construcții în anul 1924, pe locul aflat între proprietățile lui Ioan Dianu și Ilie Amărășteanu. Clădirea avea o deschidere de 10,7 metri la stradă, având două prăvălii despărțite printr-un gang, o sobă de teracotă și pivnițe la parter, câte trei camere, bucătărie, două sobe de teracotă si closet la etajele I-II și încă trei camere la mansardă.

  După casele Schnirer-Lazăr, urmau casele lui Ilie Amărășteanu și cele ale lui Ilie Pârvulescu, comercianți, despre care singurele informații pe care le avem sunt anii de constructie, inscripționați, alături de inițiale, pe fațadele celor două clădiri: 1924 și respectiv 1922.

mosoiu 022

  Comerț și alți îndeletiniciri de pe strada Emil Gârleanu, devenită Ulise Boldescu

  Toate aceste clădiri ce se ridică pe strada Emil Gârleanu (devenită în a treilea deceniu, strada Ulise Boldescu, după numele primarului Craiovei din anii 1890-1893, 1899-1901), aveau prevăzute la parter spații comerciale, prin care se vor perinda de-a lungul anilor diverse firme.

  La numărul 1, deci în casele Dianu, găsim firmele lui Albert R. Leon, “La zece mii de articole”, având ca activitate comerțul “de mărunțișuri” și respectiv cea a lui Dumitru Popescu, “La Înger”, pentru manufactura en-detail. Valoarea mărfurilor din magazinul lui Dumitru Popescu însuma, în 1933, valoarea de 5-600.000 lei. Comparativ, valoarea casei pe care o avea în Bulevardul Carol nr.64 era de 250.000 lei.

  Vis-a-vis, la numărul 2, se afla firma Ernestinei Barad pentru galanterie și mărunțișuri și cea a lui Misachian Sarchis (de naționalitate română, dar născut în Armenia, la 1 iulie 1882) pentru manufactură, ce avea emblema “La Vultur”. (În anul 1942 Agop Saatjian avea o “lipscănie” numită “La Vulturul cel Mare”, vis-a-vis de Piața Nouă, pe colț. Să fie vorba de colțul străzilor Cuza Vodă – Ulise Boldescu ?)

  Mai jos, la numărul 5, firma lui Aron Munteanu, ale cărui bunuri erau scoase la licitație în dimineața zilei de 28 februarie 1930, cea a medicului Isach Rosman, la numărul 7 (1923), firma “La doi păuni” sau cea a societății pe acțiuni “Comerțul Oltenesc”, ce avea ca activitate importul de manufactură și bumbace. Și câte or mai fi fost …

  Astăzi strada poartă numele lui Panait Moșoiu. Un nume ce nu spune prea multe astăzi. Născut în 1864 la Roman și decedat în 1944 la București, Panait Moșoiu a fost un redactor și publicist român, popularizat de către comuniști pentru traducerea sa în limba română, din 1890, a lucrării lui Engels, “Dezvoltarea socialismului de la utopie la știință”. Un nume cu rezonanțe socialiste pe o stradă mic-burgheză …

Conținutul website-ului Jurnal de Craiova este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către Jurnal de Craiova sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor Jurnal de Craiova, vă rugăm să ne contactați folosind formularul Contact.

About Ciurezu Marian Bogdan

Ciurezu Marian Bogdan

Cine sunt eu ? Ceea ce vezi aici ! Sunt cel care a dat viata acestui proiect si ma bucur de fiecare clipa ! Jurnal de Craiova este o parte din mine si din viata mea ! Un proiect care incearca sa faca diferenta spunand lucrurilor pe nume !
De ce Jurnal de Craiova ? Pentru ca acest oras merita mult .. Multi inca nu realizeaza ce oras minunat avem ! Orasul merita o altfel de presa chiar daca online ! Adevarul … trebuie sa fie cel care conteaza !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Citește articolul precedent:
Istoria nu se poate cumpara cu imaginea ! CS U Craiova se comporta precum un partid … politic!

In ultimele saptamani am asistat la o miscare de imagine ce ma ducea cu gandul la campaniile electorale de acum...

Închide