7 aprilie: 90 de ani de la nașterea lui Amza Pellea, geniul din Băilești.

0
170

Când rostim numele lui Amza Pellea, gândul ne duce la Mihai Viteazul, la Decebal, la Ipu, la Nea Mărin. Puțini actori români se identifică în conștiința publicului cu personajele pe care le-au interpretat, dar Amza a reușit acest lucru.

Născut la 7 aprilie 1931 în Băileștiul care a devenit celebru prin Nea Mărin, rol pe care l-a creat și care i-a scos în evidență cel mai bine disponibilitățile pentru comedie, Amza Pellea a debutat ca actor pe scena Naționalului craiovean, unde a plecat după terminarea facultății, alături de alți actori din ”promoția de aur” — Victor Rebengiuc, Silvia Popovici, Gheorghe Cozorici, Sanda Toma, Dumitru Rucăreanu.

În cei trei ani de stagiatură, din 1957 până în 1959, a interpretat 14 roluri, în spectacole ca ”Tudor din Vladimiri” de Mihnea Gheorghiu, ”Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde, ”Ani de pribegie” de Aleksei Arbuzov, ”Tragedia optimistă” de Vsevolod Visnevski, ”Gâlcevile din Chioggia” de Carlo Goldoni, ”Hamlet” de William Shakespeare, ”Ecaterina Teodoroiu” de Nicolae Tăutu, ”Soldatul Svejk” de Jaroslav Hasek, ”Fântâna turmelor” de Lope de Vega.

”Deși n-aș fi vrut, destinul oltenesc m-a dus la Craiova. Am debutat cu ‘O chestiune personală’; în spectacol, foștii mei colegi îmi erau copii. Pe această scenă am jucat mult, și Horațiu din ‘Hamlet’, și Otto Katz din ‘Soldatul Svejk’, și un rol mai puțin obișnuit pentru pregătirea mea: Farfuridi. Cu craiovenii am obținut premiul I în piesa ‘Ultima decadă’ de Vasile Nițulescu și Florin Vasiliu — la un concurs național. Evident, la Craiova am jucat și primul meu ‘oltean’ în comedia ‘Colivia cu sticleți’ de Lascăr Sebastian și Silviu Georgescu. Jucam un poștaș cu o ‘moacă’ și o dicție teribilă”, mărturisea Amza, într-un interviu acordat în 1972.

”În 1961, spre surprinderea mea, Radu Beligan m-a luat la noul său teatru, Teatrul de Comedie. Chiar el mi-a mărturisit că n-am ce căuta în acest colectiv, dar, deocamdată… Cred că mă lua de fapt pentru rolul lui Trigorin într-un viitor spectacol cu ‘Pescărușul’. Aici am jucat aproape în toate piesele: observați, mai ales, piese românești — ‘Prietena mea Pix’, ‘Mi se pare romantic’, ‘ Șeful sectorului suflete’, ‘Nicnic’, ‘Capul de rățoi’…”, spunea Amza Pellea în același interviu.

Pe scena Teatrului de Comedie a creat alte personaje, în ”Svejk în al doilea război mondial” de Brecht, ”Umbra” de E. Svart, ”Somnoroasa aventură” de Teodor Mazilu, ”Capul de rățoi” de G. Ciprian, ”Un Hamlet de provincie” de Cehov, ”Croitorii cei mari din Valahia” de Al. T. Popescu, ”Arca bunei speranțe” de I.D. Sîrbu, ”Interesul general” de Aurel Baranga, ”Buffalo Bill și indienii” de A. Kopit.

Au urmat anii în care a interpretat personaje în spectacole puse în scenă de Naționalul bucureștean, unul dintre cele mai reprezentative fiind rolul lui Vlad Țepeș în ”A treia țeapă” de Marin Sorescu. Ultimul rol creat în teatru l-a readus pe scena Teatrului de Comedie, dând viață, în regia lui Gheorghe Harag, bătrânului moșier Muromski în ”Procesul de Suhovo-Kobilin”.

Amza a strălucit în rolurile din filme, mai ales în cele istorice, de referință fiind cele din ”Dacii”, ”Columna”, ”Haiducii”, ”Nemuritorii”, dar cel mai important rămâne ”Mihai Viteazul”, regizat de Sergiu Nicolaescu, peliculă care se află pe locul 3 în topul celor mai vizionate filme românești din toate timpurile.

”Cred că și eu am devenit cunoscut ca actor datorită filmului. În ‘Setea’ am avut un rolișor mic. Se pare că am fost remarcat de specialiști în ‘Tudor’, unde jucam pe unul din căpitani. Am mai apărut în diverse filme de la ‘Neamul Șoimăreștilor’ la ‘Haiducii’; au urmat ‘Dacii’, film în care mi s-au relevat probleme mai complexe. Abordam un personaj despre care spectatorii aveau o imagine preconcepută. Aceeași problemă, amplificată, m-a îngrozit atunci când s-a apropiat turnarea filmului ‘Mihai Viteazul’. Nu puteam nici să abordez doar datele legendei eroului, nici să mă suprapun personajului. Căutam punțile de trecere. Muncă meticuloasă, complexă. Trebuia calculat totul, de la expresia feței la ritmul pașilor”, își amintește Amza în interviu

”Televiziunea este într-un fel o pacoste: te face popular în cinci minute, pentru că, vrând-nevrând, te bagă în casa omului. După ce-am jucat în ‘Mihai Viteazul’, unii trecători mă arătau cu degetul: ‘uite-l pe Amza Pellea!’. După ce-am apărut la televiziune, alții, mai mulți, mă arătau familiar: ‘uite-l pe Nea Mărin!’ (…) Cum am găsit ticurile verbale ale lui Mărin? Repetarea cuvintelor ține de resortul lor psihologic. Oltenilor le merge mintea mai repede decât se pot exprima verbal. De aceea, ei vorbesc iute, fiindcă vor să ajungă din urmă vorbele. Temători să nu fi uitat ceva, repetă unele idei”, spune Amza Pellea în interviu.

Marele actor a fost director al Teatrului național din Craiova timp de un an și jumătate, între 22 martie 1973 și 24 septembrie 1974, dar a fost și profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, împărtășind astfel pasiunea pentru actorie tinerilor studenți.

STIREA TA - Dacă esti martorul unor evenimente deosebite, fotografiaza, filmeaza si trimite-le prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.