Andrei Plesu l-a criticat pe seful Senatului Calin Popescu Tariceanu, despre care a zis ca „sta fudul la guvernare si da de pamint cu cei care-l acuza.
O stafie bintuie pe sub fruntea dlui Calin Popescu Tariceanu: comunismul! E referinta care ii vine prompt pe buze cind vrea sa „infiereze“ pe cineva. Presedintele tarii, dl Iohannis, e, de pilda, pentru seful Senatului nostru, „comunist in fibra lui cea mai puternica“. Vrea sa readuca in functie sistemul represiv de tip bolsevic! Dupa vizita dlui Timmermans, memoria dlui Tariceanu e, din nou, rascolita de spectrul vechiului regim. Unii comentatori – spune domnia-sa – au avut, fata de demnitarul european, aceeasi atitudine pe care o aveau lingaii de pe vremuri cind venea in vizita Nicolae Ceausescu. E evident ca dl Tariceanu e marcat, in mai mare masura decit noi astilalti, de trauma totalitara. Nu se poate contesta, de altfel, ca a crescut linga un tata vitreg (Dan Amadeo Lazarescu), vechi liberal, prizonier politic in inchisorile Securitatii si obligat, ulterior, sa se umileasca colaborind cu criminala institutie. Toti stim cit de greu traiau, pe atunci, familiile oamenilor de bine. E posibil ca dictatura comunista sa fie si explicatia dificultatilor survenite, in junetea dlui Tariceanu, de-a lungul formatiei sale intelectuale si profesionale. In liceu, persecutat de dictatura, a fost un elev obosit si trist. In clasa a XI-a avea 5 la romana (gramatica romana il chinuie inca si azi), 6 la chimie, 4 la biologie, 4 la matematica. La fizica a ramas si corigent, ceea ce nu lasa sa se intrevada viitoarea lui cariera de inginer… La Facultatea de Hidrotehnica s-a dovedit la fel de oprimat sufleteste: a ramas repetent in anul II si n-a reusit sa se distinga (cu note de 10!) decit la orele de „Atelier“ si „Practica in productie“. E drept, si-a dovedit inzestrarea mai speciala obtinind, in anul IV, nota 8 la „Socialism stiintific“, o interesanta anticipare a viitoarelor lui simpatii de stinga. Pina in 1989 s-a opus comunismului „rezistind“ prin inginerie (ca altii „prin cultura“) si prin nitelus modeling, sub bagheta celebrei Zina Dumitrescu. Abia dupa 1989 a asumat o identitate „de dreapta“, liberala, si a navigat, cu mare subtilitate ideologica, printre „meandrele“ autohtone ale „concretului“ politic. A fost si pro-Basescu si anti-Basescu, si pro-Ponta si anti-Ponta (respectiv pro-Dragnea) si pro-Crin Antonescu si anti-Crin Antonescu. A inventat o noua doctrina liberala, printr-o indrazneata sinteza intre liberalismul clasic, socialismul postcomunist si „conservatorismul“ postsecurist (PC Dan Voiculescu). Privind retrospectiv, dl Tariceanu ar trebui sa recunoasca, totusi, ca a avut si nitel noroc cu „evenimentele“ din decembrie 1989: a ajuns pe prima scena a tarii fara sa aiba de raportat mari ispravi, a devenit campionul „biletelului roz“, sta, cu 6-8% din voturi, in pozitia omului nr. 2 din stat si vorbeste romaneste cu un usor accent de „fara frecventa“. Mai-mai ca iti aduce aminte de unii demnitari comunisti… Pe de alta parte, daca ar fi fost acuzat, pe vremuri, de „marturie mincinoasa“, n-ar fi apucat sa se razboiasca nici cu Justitia, nici cu „statul paralel“. Ar fi fost, mai intii, incarcerat si, eventual, pus sa semneze vreun angajament de… loialitate. Asa, sta fudul la guvernare si da de pamint cu cei care-l acuza. E un fel de martir fara martiraj, un fel de Havel fara disidenta, un fel de ideolog fara ideologie. Pe scurt, un spectaculos ambalaj. De-aia si mor, probabil, doamnele dupa elegantele lui costume…
Stiati ca, peste vreo luna, Romania e oaspete de onoare la marele Tirg International de Carte de la Leipzig? Pai, nu prea aveati cum sa stiti, daca nu cititi presa germana, care e deja plina de articole pe aceasta tema. Nu demult, 20 de gazetari nemti au vizitat Romania, ca sa pregateasca mediatic evenimentul. Organizatorii straini au trecut, oricum, prin momente grele: de peste doi ani se straduiesc sa puna bazele unei colaborari eficiente cu autoritatile romanesti. Au luat la rind fiecare nou ministru al Culturii, fiecare nou presedinte al Institutului Cultural Roman si nu pot fi siguri ca ceea ce au negociat cu unul ramine valabil si pentru ceilalti. De regula, in asemenea impozante momente, fiecare tara invitata cu titlu de onoare isi trimite la ceremonie reprezentanti de virf. In 1998, ultima data cind Romania a mai fost in aceasta situatie, au participat la lansarea Tirgului presedintele tarii si ministrul de Externe. De data aceasta, presedintele tarii s-a declarat indisponibil. La fel, ministrul Culturii. In ultima clipa, s-a decis – slava Domnului! – sa fie prezent macar ministrul de Externe. Dar subiectul nu e interesant pentru presa locala. S-ar zice ca administratia de stat si mass-media nu vad, intr-o astfel de imprejurare, decit un fel de susanea provinciala, fara relevanta, fara obligatoriul nimb de „breaking news“. Vorba lui Pristanda: „Altele avem noi in sufletul nostru!“ Cultura e, oricum, tratata la noi ca un ornament periferic. Daca faci inventarul emisiunilor si rubricilor culturale dedicate de televiziuni si ziare artelor (plastica, muzica, arhitectura), literaturii, ideilor, te sperii. Nu ni se ofera decit gherila de partid si birfa de cartier rau-famat. TVR Cultural e desfiintat, emisiunea dnei Mirela Nagat e scurtata, artistii sint prezenti mai curind in dezbateri politice. Si de pretutindeni auzim o limba romana stilcita de ignoranta si proasta crestere. Dar nu-i nimic! Vine Centenarul si o sa aratam noi mapamondului de ce sintem in stare…”
Views: 0