Bancul Zilei va aduce un zambet in fiecare zi celor care citesc Jurnal de Craiova. Speram sa isi atinga scopul si sa va deconecteze, cateva clipe, de la stresul cotidian.
Va prezentam Bancul Zilei 18 iulie 2019 ! Daca va plac bancurile un share ne ajuta ? Va multumim ca sunteti alaturi de noi !
În toiul nopţii doctorul este chemat la un pacient. După consultaţie doctorul întreabă:
– Domnule, ţi-ai făcut testamentul?
– Nu, domnule doctor, este chiar atât de grav?
– Atunci chemaţi imediat un notar şi rudele cele mai apropiate.
– Asta înseamnă că o să mor curând?
– Nu, asta nu, dar nu vreau să fiu singurul fraier care este scos fără motiv în noaptea asta din pat!
n patron al unei galerii de artă sună un artist:
– Am o veste bună şi una proastă.
– Spuneţi-o pe cea bună.
– Un client s-a interesat de picturile dv. şi se întreba dacă se vor aprecia după moartea artistului. Când i-am zis că da, a cumpărat toate cele 15 picturi.
– Minunat! Care e vestea proastă?
– Cumpărătorul e doctorul dv.
La doctor vine un cuplu. Bărbatul dădea semne evidente de boală. După ce îl consultă, doctorul o cheamă pe soţie într-o cameră alaturată.
– Doamnă, soţul dv. este foarte bolnav. Numai dv. îl mai puteţi salva. Pentru asta trebuie ca în fiecare dimineaţă să vă sculaţi înaintea lui, să-i pregătiţi micul dejun pe care să i-l serviţi la pat cu zâmbetul pe buze, să-i pregătiţi hainele de serviciu, pachetul cu mâncare… În tot acest timp, să aveţi zambetul pe buze, să nu îl contraziceţi. Seara, cand vine de la slujbă, să-l aştepaţi cu papucii calzi… Altfel, soţul dv. moare în trei luni.
Afară, în maşină, soţul o întreabă pe soţie:
– Ce ţi-a zis, dragă, doctorul în particular?
– Mi-a zis că o să mori în trei luni.
Zilele trecute m-am dus şi eu pentru prima dată la restaurantul ăla de fiţe din centrul Bucureştiului. Am comandat o apă plată şi-o cafea. Deodată, stomacul a început să-mi facă feste. Muzica mergea destul de tare. Lume multă în local, eram aproape de bucătărie, aşa că nu mi-am făcut probleme că mi-ar auzi cineva vânturile. Şi încercam să le dau în ritmul melodiei. Mă mai şi legănam… să le dau, când pe stânga, când pe dreapta, chipurile că m-aş arcui simţind muzica. După două melodii, mă potolesc şi eu. Îmi termin şi apa plată şi cafeaua… şi-mi arunc un ochi în local. Toată lumea mă privea cu dispreţ.
De-abia atunci am realizat că ascultasem muzică de pe ipod-ul meu.
Un turist vizitează Spania. Plimbându-se pe străzile Madridului intră în cel mai arătos restaurant. Se aşează la masă şi studiază meniul. Se apropie chelnerul şi întreabă:
– Domnul ce serveşte?
– Vă rog să-mi aduceţi cea mai scumpă şi mai reprezentativă mâncare spaniolă.
– Avem aşa ceva, dar o să vă coste binişor.
– Nu contează. Dar vă rog să fie ceva exclusivist!
– Imediat!
Cam într-o oră vine chelnerul şi-i aduce un tacâm generos cu două găluşte cât pumnul, ornate cu cele mai deosebite ierburi şi cel mai scump sos. Clientul le savurează din plin. Mulţumit cere nota şi zice.
– Să ştiţi că n-am mai mâncat nimic mai gustos. Cum se numeşte acest fel de mâncare?
– “Corida”, domnule. Găluştele alea delicioase nu sunt altceva decât testiculele taurului sacrificat astăzi pe Plaza de Toros. Vă costă 5 mii de euro.
Uimit de preţ, clientul achită, dar rămâne, totuşi, satisfăcut. Peste o lună iar vine în Spania, intră cu prima ocazie în acelaşi restaurant şi fără să aştepte meniul, strigă chelnerului cu un gest amical:
– Prietene, “Corida”, te rog.
Chelnerul dă din cap afirmativ şi solemn, după care îi aduce într-o oră tacâmul. De data asta găluştele erau minuscule, dar la fel de bogat ornate. Turistul nostru le-a mâncat şi a cerut nota.
– 10 mii de euro!
– Păi cum se poate una ca asta! se miră clientul. O lună în urmă mi-ai adus un tacâm generos şi acum îmi aduci chestia asta minusculă la un preţ dublu?
– Ştiţi domnule, dumneavoastră aveţi un noroc deosebit: astăzi pe arenă a fost ucis toreadorul.
Views: 0
