Inca un proiect al echipei Oltenia mea care ne aduce o parte interesanta a Craiovei si anume JURNALUL DE FRONT AL UNUI CRAIOVEAN, 1916-1919. Cu aceasta ocazie tinem sa multumim pentru efortul facut de Mihai Muraretu si suntem alaturi de el prin promovarea acestui proiect . Si voi puteti sa dati un like paginii Oltenia mea !
„ÎN MIJLOCUL FURTUNII – JURNALUL DE FRONT AL UNUI CRAIOVEAN, 1916-1919
Pentru că a stârnit un real interes, mă simt dator să vin cu ceva noutăți despre acest jurnal-document, scris de Vasile Vâlceanu în Primul Război Mondial.
Autorul a fost funcționar la Banca Comerțului (sediul era în clădirea Primăriei Craiova, pe strada A. I. Cuza), condusă la acea vreme de Costică Neamțu.
A făcut parte din personalul Coloanei a IV-a a Regimentului de Artilerie din Târgu Jiu. După Bătălia de la Podul Jiului și ruperea frontului pe Valea Cernei, regimentul lui Vasile Vâlceanu a început o retragere pe aliniamentul Filiași-Craiova-Pădurea Sarului-Slatina, uneori distanța până la adversari fiind atât de mică încât militarii inamici ai trupelor de avangardă puteau fi văzuți prin binoclu. Descrierile din Craiova și Slatina din zilele premergătoare ocupării acestor orașe sunt mărturii deosebit de valoroase și interesante.
Toate aventurile prin care a trecut Vasile Vâlceanu sunt redate cu lux de amănunte și sunt o captivantă lectură despre cât de rapid se succedau evenimentele pe front și cum autorul și camarazii săi au reușit să supraviețuiască războiului. Trebuie spus că unitatea din care făcea parte a avut o retragere continuă până în Moldova, unde vreme îndelungată a staționat în imediata apropiere a unor regimente românești de artilerie.
Preluarea ofensivei și bătăliile din ,,Triunghiul Morții”, cum numește Vasile Vâlceanu triunghiul Mărăști-Mărășești-Oituz, constituie subiectul unor pagini de memorialistică unice, descrierile fiind deosebit de importante pentru fondul legat de aceste pagini de istorie națională.
Scrierea acestor mărturii în condiții de front este o contribuție la păstrarea memoriei colective și la îmbogățirea cunoștințelor despre perioada respectivă. Este esențial ca astfel de povestiri să fie cunoscute și înțelese de publicul larg, pentru a aprecia sacrificiile și
idealurile care au modelat istoria și identitatea românească.
Aceste povestiri nu doar că oferă o fereastră spre experiențele individuale și colective din timpul conflagrației, dar subliniază și tragedia umană larg răspândită provocată de război, afectând atât militarii, cât și civilii.
Vasile Vâlceanu nu a avut șansa ca pe timpul vieții să își tipărească lucrarea, deși sunt convins că și-a dorit acest lucru. În câteva paragrafe el se adresează direct cititorilor, făcându-i părtași la aventurile trăite.
La peste 100 de ani de la scrierea acestui jurnal am avut onoarea, bucuria și încrederea familiei să aduc marelui public această pagină de istorie. Am lucrat vreme de un an la descifrarea jurnalului și transpunerea în format digital a acestuia. Am folosit toate resursele pe care le-am avut la dispoziție pentru a face din el una dintre cele mai plăcute lecturi despre oameni care au scris istoria noastră, la propriu.
Jurnalul este bogat ilustrat cu fotografii din Primul Război Mondial și are și pagini cu ilustrații color, generate cu ajutorul Inteligenței Artificiale, o premieră în România pentru un jurnal de front. În încercarea de a captiva și ilustra cât mai bine descrierile, am introdus în jurnal pagini întregi cu ilustrație la cea mai bună calitate și rezoluție.”, text Mihai Muraretu .
„Mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături și care au ajutat la ducerea la bun sfârșit a acestui demers!
Tipărirea se va face la standarde înalte de calitate, iar formatul lucrării va fi A4/portret, cu coperți cartonate și supracopertă.
În mijlocul furtunii-Jurnal de front va avea 320 de pagini.
În foto, dovada uneia dintre acele întâmplări minunate, întâlnite în munca la acest proiect; pagina din jurnalul de front în care, printre altele, Vasile Vâlceanu descrie întâlnirea cu amicul său craiovean, locotenentul Fortunescu. În pagina din dreapta, o imagine cu respectivul locotenent, fotografie pe care am descoperit-o după numeroase căutări.
Acum, la final, pot spune cu satisfacție că munca la acest jurnal a fost o provocare și o încântare!”, a scris Mihai Muraretu, pe reteaua de socializare.
Info & Foto : Mihai Muraretu
Views: 41
