Inca un proiect al echipei Oltenia mea care ne aduce o parte interesanta a Craiovei si anume ISTORIA CELUI MAI MARE PARC ROMANTIC DIN SUD-ESTUL EUROPEI – PARCUL NICOLAE ROMANESCU Cu aceasta ocazie tinem sa multumim pentru efortul facut si suntem alaturi de ei prin promovarea acestui proiect . Si voi puteti sa dati un like paginii Oltenia mea !
ISTORIA CELUI MAI MARE PARC ROMANTIC DIN SUD-ESTUL EUROPEI: PARCUL NICOLAE ROMANESCU
I. ÎNĂLȚAREA ȘI INAUGURAREA PODULUI ȘTIRBEI (PODUL SUSPENDAT) – IUNIE 1902-29 SEPT. 1903
Mândria fiecărui craiovean, locul de promenadă al tuturor generațiilor care s-au născut in acest oraș de 115 ani incoace, Parcul Nicolae Romanescu are încă multe povești nespuse și tot atâtea necunoscute ale istoriei sale.
Am hotarat, ca de-a lungul timpului, să încercăm publicarea rezultatelor cercetărilor făcute in peste trei ani de echipa noastră de pasionați, toate aceste sinteze bazându-se pe documente originale studiate și triate de noi intr-o istorie scurtă a parcului, clară și pe înțelesul tuturor celor care doresc să o consulte.
Un element de bază, pe care ținem să il subliniem de la inceput, este acela că PARCUL NICOLAE ROMANESCU ESTE UN PARC ARTIFICIAL! El a fost amenajat integral de-a lungul albiei pârâului Fetii, albie lărgită, excavată și plantată la inițiativa primarului Nicolae Romanescu începând cu 1899. Pentru construcția parcului au fost folosite milioane de cărămizi și plantați sute de mii de arbori. La inaugurarea din 1903, niciun metru din suprafața actualului parc nu rămăsese ,,natural”, absolut tot arealul fiind supus împăduririlor și transformărilor de arhitectură peisageră.
Construit în stil romantic și aproape identic cu podul suspendat din Parcul Buttes Chaumont din Paris, Podul Știrbei continuă să impresioneze prin frumusețea și soliditatea construcției și acum, la peste 115 ani de la inaugurare.
Această emblemă romantică a orașului Craiova își leagă existența de câteva nume fără de care construcția nu putea fi realizată: primarul Nicolae Romanescu, inginerul Alfred Bellard – cel care a propus soluțiile tehnice necesare construirii, G.Sohier – constructorul podului, Petre Andreescu – fabricantul celor 250 000 de cărămizi necesare podului, Victor Laugier – antreprenorul construcției, Christian Markardt, vopsitorul podului, A. Dubrulle, cel care a realizat ancorajul cu bolțuri metalice și nu in ultimul rând, inginerul craiovean N.N. Fratoștițeanu, cel care a ajutat prin antrepriza sa, neremunerat, la finalizarea zidăriei.
,,Parcul Bibescu, fosta grădină a familiei princiare Bibescu s-a reconstruit, mărit și mult infrumusețat, aducându-se astfel și un omagiu vechilor nostre familii” , spunea primarul Nicolae Romanescu într-o scrisoare de mulțumire adresată principelui Dimitrie Știrbei, urmașul domnitorului craiovean Barbu Știrbei a cărui familie deținuse terenurile parcului. Principele, în buna tradiție a vremii, ajutase cu o sumă consistentă la construirea parcului, iar în semn de omagiu, municipalitatea botezase podul cu numele domnitorului.
La 16 iunie 1902, printr-o scrisoare de intenție adresată primarului Craiovei, Nicolae Romanescu, firma franceză G.Sohier își arăta disponibilitatea de a construi în Parcul Bibescu un pod în lungime de 52 de metri, cu o lățime a pasarelei de 2 metri. Greutatea acestuia urma să fie de 11300 kg, iar prețul de 9500 franci includea transpotul, vama, montajul precum și planșeele din lemn necesare părții de suprastructură.
ln urma analizei ofertelor primite de la Ganz & Co. Budapest, Ruprecht Bucarest și G.Sohier Paris, primarul N.Romanescu invită pe inginerul șef al orașului să studieze și să își dea avizul in privința proiectului inginerului constructor Alfred Bellard, de la firma franceză G.Sohier. Deși nu deținem dovezi care să ateste paternitatea proiectului (semnat, totuși, de Bellard) să notăm că podul conceput de acesta este aproape identic cu podul suspendat în lungime de 63 de metri, proiectat de celebrul inginer francez Gustave Eiffel, in Parcul Buttes Chaumont din Paris.
La nota de fundamentare, inginerul Bellard specifica utilizarea pentru zidăria podului ,, a celei mai solide și bine arse cărămizi, furnizarea de Comună a pietrei cioplite și a varului idraulic”. De asemenea, firma franceză se angaja ca orice depășire a estimărilor in privința materialelor ,,va cădea in sarcina antreprenorului, prisosele însă se vor lăsa in deposit.”
La 18 iulie 1902, primarul Romanescu se adresează Șefului Serviciului Tehnic al Primăriei Craiova: ,,Am onóre a vă invita să faceți la d-nu Sohier comanda podului in cestiune.”
Lucrările de zidărie, executarea picioarelor și ancorajul podului sunt date in antrepriza firmei craiovene Victor Laugier care licitase un preț avantajos, sub prețul devizului estimat. Acestea aveau să fie finalizate împreună cu Antrepriza N.N. Fratoștițeanu din Craiova.
Pietrișul necesar fundației este comandat la firma Tănăsache Florescu, iar cele 250 000 de cărămizi ale celor două picioare de susținere, la firma craioveană P.Andreescu & fii.
Lucrările de construcție a picioarelor podului și elementelor de zidărie au fost realizate sub directa supraveghere a inginerilor Laugier și Fratoștițeanu.
Antreprizele acestora sunt cele ce au ridicat picioarele podului și finisarea elementelor de zidărie, deschiderea finală a arcului având 52 metri cu o lățime de 4 metri.
Fire practică, inginerul-diriginte al Comunei Craiova, Franz Springer, propune pentru amortizarea cheltuielilor construcțiilor din parc instituirea de taxe. La 30 aprilie 1903, taxa propusă pentru trecerea podului urma să fie de 10 bani. Romanescu nu acceptă, invitând pe Springer să răspundă cât a costat rectificarea podului. Primarul făcea aluzie la montajul părții metalice a podului, montaj realizat la fața locului de ingineri, podul nefiind asamblat de probă in prealabil, in Franța. La momentul îmbinării grinzilor au existat nepotriviri, fiind necesare ajustări și măsurători suplimentare, lucru ce a întârziat lucrarea și a mărit devizul.
La 13 mai 1903 este aprobată și vopsirea podului de către Christian Markardt, ,,văpsitor și poleitor” craiovean. Erau propuse două variante: ,, cu minium de plumb și de 3 ori cu uleiu de culóre argintie – lei 475” sau ,, dacă cele din urmă două straturi se adaugă culóre albă, văpsitul podului suspendat urcă la cifra totală de lei 500”. Primarul Romanescu aprobă soluția propusă la 500 lei, astfel podul va avea culoarea albă iar zidăria cărămiziu închis (foarte asemănătoare cu a Castelului Fermecat, azi).
Suprastructura metalică a fost fabricată în Franța, la Atelierele Metalurgice Schneider Le Creusot. Schneider era și fabricantul suprastructurii Podului Alexandre lll din Paris și construise în epocă multe porturi maritime (Le Havre, Casablanca, Helsinki, Bordeaux).
Asamblarea componentelor podului a durat numai două luni și s-a realizat la Atelierele G.Sohier Paris. Firma franceză acceptase in mod excepțional reducerea duratei lucrărilor de la trei luni la două în urma negocierilor directe cu primarul Romanescu.
Cu o imensă deschidere între piloni și o putere de rezistență la 200 kg/mp, Podul Știrbei din Parcul Bibescu, era, la inceputul secolului XX, unul dintre cele mai mari poduri de acest gen din Romania.
Ultimele retușuri la zidarie au loc pe 16 septembrie la piciorul nordic, ,,pilier du nord”. Este data la care constructorii lspas Cristescu, llar S. Petrescu, Nicolae Marin, lon Florescu și Grigore Nedelcu, cocoțați pe schele, își scrijelesc numele în cimentul proaspăt, ei intrând astfel in acest crâmpei de istorie a Craiovei.
lnaugurarea lui a avut loc la sfârșitul lunii septembrie 1903, la acest eveniment participând Majestățile Lor, Regele Carol l al României și Regina Elisabeta. Pentru a imortaliza momentul, primarul Craiovei a apelat la Franz Duschek, Fotograful Oficial al Curții, acesta oferindu-și serviciile în urma înțelegerii convenite printr-o asiduă corespondență cu Romanescu.
Un aport deosebit la ridicarea acestei construcții, ca de altfel la finalizarea întregului parc, l-a avut doamna Lucia Romanescu, soția primarului Craiovei, cea care împreună cu un grup de doamne din înalta societate a reușit strângerea prin colecte publice a numeroase sume de bani necesare finanțării lucrărilor.
Podul suspendat are câteva elemente de unicitate:
– toată constructia este realizată, ca și parcul, în stil romantic, cu crăpături aparente în zidărie și cu creneluri ce par ,,dărâmate” de trecerea timpului,
– alte două elemente, situate pe zidul portalului nordic și rămase în eternitate, sunt numele încrustate de constructori la 16 septembrie, cu două săptămâni inaintea deschiderii oficiale, precum și o porțiune de zidărie aflată în partea dreaptă a bolții piciorului nordic al podului în care se păstrează semnătura făcută la inaugurarea de pe 29 septembrie 1903 de cel fără de care acest simbol al orașului nu ar fi existat : NICOLAE ROMANESCU.
Foto: Podul la începutul secolului XX și siglele firmelor care au participat la construirea și inaugurarea sa
Views: 84
