În anul 2020, an de debut al nemiloasei pandemii COVID-19 provocată de coronavirus, la o editură din Craiova apărea o lucrare documentară UNICAT intitulată UNIVERS CULTURAL, cu subtitlu CELEBRITATEA STRĂZILOR CRAIOVEI, la care s-a lucrat 12 ani – autor Elena BUȚU, scriitoare de pe meleagurile Olteniei.
Începând cu 1 aprilie 2021, în fiecare zi, în ziarul online JURNAL DE CRAIOVA, vă vom face bucuria oferindu-vă posibilitatea de a citi descrierea denumirii tuturor străzilor Craiovei, în ordine alfabetică, câte una pe zi sau mai multe, în funcție de cantitatea informațiilor.
Elena BUȚU ne-a adus un ARGUMENT interesant despre demersul facut iar noi avem deosebita placere sa il publicam ..
CRAIOVA este municipiu și reședință a județului Dolj, Este formată din localitățile:
Craiova, Făcăi, Mofleni, Popoveni, Șimnicu de Jos și din satele Cernele, Cernelele de
Sus , Izvorul Rece și Rovine. Are o populație de aproximativ 300.000 locuitori în scădere față de recensămintele anterioare.
Originea numelui său plutește în legendă, existând și în prezent păreri contradictorii pe de o parte unii susțin că ar proveni de la slavonescul „kralj” (rege, crai) pe de alta că ar proveni de la Craiul Ioniță Caloian, mezinul fraților Petru și Ioan Asan care, pentru un timp a ajuns împărat al imperiului vlaho – bulgar. Și dansul popular oltenesc Călușul sau Caloianul, susțin unii etnografi și-ar avea originile în această perioadă.
După cronica grecească a lui Nicetas Choniates Akominatos, craiul Ioniță Caloian a fost
nevoit să se refugieze pentru o perioadă la nord de Dunăre, unde a devenit ”domn peste niște vlahi din neamul lui”, iar Craiova devenea capitala noii formațiuni întemeiată de el. Această teorie este susținută de cercetători ca Oghină și Candea, dar și de unele legende locale legate de lacul Craiovița în care s-ar fi înecat fiica sa.
B.P. Hașdeu fixează originile numelui în perioada cneazului Ioan care apare pe Diploma
cavalerilor Ioaniți, cnezat asimilat apoi voievodatului lui Litovoi.
Sub acest nume, Craiova, așezarea apare mai întâi în inscripția de pe mormântul lui
Vladislav I, apoi la 1 iunie 1475 într-un hrisov de danie al lui Laiotă Basarab Voievod, domnul Țării Românești (1473 – 1477) în care se amintește despre jupân Neagoe de la Craiova.
De fapt, orașul Craiova de azi se află pe ruinele vechii așezări geto – dacice, Pelendava,
datând din perioada 400-350 î.Ch. și a fost atestată documentar pentru prima oară pe Tabula Peutingeriana, o hartă, probabil, din anul 225 d.Ch.
La sfârșitul sec. al XV-lea Craiova era un târg, întins pe moșia puternicilor boieri Craiovești,
iar în ultimele decenii ale secolului al XV-lea apare ca Marea Bănie de Craiova. Într-un timp
relativ scurt ea a devenit cea de-a doua instituție politică importantă după domnia țării.
La începuturile sale era o instituție locală, sătească, derivată din obștea teritorială. Abia în a
doua jumătate a secolului al XVI-lea, se folosește pentru Craiova, frecvent, denumirea de oraș.
În anul 1968 orașul Craiova a fost declarat municipiu.
Nu voi reda și alte fragmente din ceea ce a însemnat istoria zbuciumată a orașului Craiova,
ci, privind retrospectiv, trecutul său poate fi perceput ca o enciclopedie sau ca un uriaș muzeu universal deschis permanent în care, viața locuitorilor s-a derulat fără respectarea prea multor reguli. Ulterior, în virtutea unor legi deja consfințite, creându-se obligația de a fi respectate, s-au impus, totuși, unele reguli care, și de această dată au fost respectate de unii și ignorate de alții.
Cert este că, ”sistematizarea” prevăzută într-o lege a timpului modificată și adăugită permanent (Legea nr. 58 Emitor: MAREA ADUNARE NATIONALĂ a Republicii Socialiste Romînia la data 01/11/1974, publicată în Buletinul Oficial nr. 135 din 01/11/1974) și, ulterior, cutremurul catastrofal din 4 martie 1977 au dus la pierderea unei părți însemnate din trecutul tumultuos al orașului Craiova.
Intrată în programul de sistematizare și deci, de modernizare, Craiova, – vechi târg – își
schimbă repede fața și se extinde, mai ales după 1989.
Vorbind despre trecut, o revitalizare a lui s-a făcut atunci când străzilor și instituțiilor din
oraș li s-au atribuit numele unor personalități, dintre care unele de talie universală, născute în Craiova sau, prin activitatea lor, au avut legătură cu orașul Craiova.
Pentru că n-ar avea vreo importanță, n-am cercetat și nu cunosc de ce anume a ținut cont
municipalitatea la atribuirea numelor străzilor și nici de ce au fost schimbate unele denumiri, (unele se justifică în funcție de epoca istorică, altele nu), cert este că, prin denumirile ce le au la această dată (2019), toate inserate în această lucrare, alcătuiesc o enciclopedie valoroasă și definesc respectul nostru față de înaintași.
Ce a ieșit în urma ”botezului străzilor” Craiovei se găsește bine redat în prezenta lucrare.
Pentru că am vrut să ofer date prețioase despre fiecare NUME al străzilor Craiovei, am cules
informații, le-am filtrat, le-am comparat, am așteptat confirmări și într-un final am reușit să
realizez un monument grandios decorat cu stil, cu imagini și informații de interes general. El va rămâne veșnic aprins și va lumina permanent generațiile următoare.
Aici nu veți afla despre datarea unei străzi, nici despre topografia ei în cadrul orașului, nici
despre lungimea în km, despre aspectul actual sau ce instituții importante se află în prezent pe o stradă sau alta etc., ci se găsesc informații legate strict de nume. Acestea sunt din toate domeniile
– istorie, literatură, astronomie, medicină, fizică, geografie, botanică, zoologie, chimie,
meteorologie, cercetare, cinematografie, știință și tehnică, învățământ, ocupații tradiționale, artă, armată, politică etc.).
Se simțea nevoia editării unei astfel de lucrări, având în vedere că în Nomenclatorul
Străzilor Municipiului Craiova la data de 30 aprilie 2013, semnat de Primar Lia Olguța
VASILESCU, pentru Arh. Șef, Elena RIZA și întocmit de Consilier Daniela NADOLU erau
înregistrate: 229 alei, 9 bulevarde, 5 căi, 2 prelungiri, 5 piețe, 2 șosele și 596 străzi, iar în cel eliberat la 29 martie 2017, semnat de Arh. Șef Gabriela Miereanu, Șef Serviciu DIRECTIA URBANISM ȘI AMENAJAREA TERITORIULUI Stela Mihaela Ene și întocmit de
Consilier Daniela NADOLU sunt înregistrate: 277 alei, 9 bulevarde, 5 căi, 2 prelungiri, 17
piețe, 2 șosele și 631 străzi și tot atâtea denumiri, dovadă certă a extinderii și dezvoltării de ultimă oră a orașului Craiova.
Precizez că nu am scris chiar tot din ce s-ar fi putut spune despre numele fiecărei străzi.
Poate, prin unele „locuri” nebănuite la care nu am avut acces, se vor mai afla și alte date, iar aici se cuvine să dau, totuși, unele explicații în plus. Documentariștii tuturor timpurilor, confruntându- se cu aceste situații, vor fi de acord cu mine.
Astfel, în unele documente am întâlnit date prezentate ca fiind reale, în altele, despre același eveniment sau despre aceeași persoană am întâlnit altele, diferite, tot ca fiind reale. Au fost situații când aceleași date au fost schimbate de unii autori, cu bună știință, numai din dorința de a părea originali. Cert este că, după ce am înțeles ce se întâmplă (fiind vorba de ani de naștere sau deces ori localități, etc. date, oricum destul de vechi, pentru care nu mai există acte originale pentru comparare) am folosit expresia ”din unele surse este anul X, din altele este anul Y”, oferind astfel ambele date sau semnul ,,/”care, sper să
nu deranjeze pe nimeni. Am întâlnit situații când, în cadrul aceluiași document, datele căutate să fie unele la început și altele spre sfârșit, caz în care a trebuit să recurg la altă sursă de documentare mai credibilă.
Unii cititori/cercetători vor afirma că unele nume de străzi sunt scrise greșit. Fac precizarea
că, într-adevăr sunt câteva dintre acestea scrise greșit, pentru că așa au fost înregistrate la
Serviciul de Nomenclatură Stradală din cadrul Primăriei Craiova și așa se vor regăsi și pe actele celor ce locuiesc pe aceste străzi. Pentru aceasta, la sfârșitul lucrării, am atașat confirmarea datată, semnată, ștampilată de Primăria Craiova.
De asemenea, cu privire la evenimentele istorice, țin să fac și aici o mențiune foarte
importantă: adevărul istoric nu poate fi cunoscut pe de-a-ntregul decât după multe zeci de ani de la producerea lui și, în această situație, datele inserate de mine acolo unde a fost necesar, sunt așa cum le-am găsit în momentul documentării (2007-2019). Peste ani, este posibil ca ele să difere de ceea ce am consemnat aici.
După publicarea acestei lucrări se vor găsi persoane care vor spune că este inutilă, pentru că azi, primă parte a secolului al XXI – lea, ele consumă informație din mediul virtual, fără a mai păstra amintiri ale faptelor sau trăirilor, ale oamenilor sau renumelor acestora, aflându-se la un click distanță, și au dreptate (momentan). De pe un calculator, laptop sau dispozitiv mobil, oriunde s-ar afla aceleași persoane vor putea accesa orice în această eră virtuală și e bine, dar la fel de bine ar fi dacă s-ar gândi că într-o zi, când vor vrea să găsească în acest mediu o informație, dispozitivul electronic să nu mai funcționeze. În plus, s-ar putea ca pentru acest ”cloud” cum ar zice englezul, să se plătească furnizorului un abonament lunar costisitor. Pe de altă parte, apare o firească întrebare: se va putea miza pe stabilitatea acestui sistem virtual? Cât timp? Acum e imens și e de mare importanță, dar el ar putea avea și limite. Dacă, la un moment dat, totul va dispărea?
De aceea spun, el nu va înlocui complet niciodată proprietatea şi controlul pe care le
oferă informațiile afișate pe suport de hârtie. Și chiar dacă, încet, încet omenirea va deveni
dependentă de avangarda tehnologică totuși, n-ar fi niciun impediment să se meargă în paralel și ar fi ca atunci când pornești la un drum lung cu o poliță de asigurare.
Iată un motiv bine întemeiat de a da importanța cuvenită acestei lucrări care nu trebuie tratată ca o lucrare de creație literară, ci ca una strict documentară, sperând să fie un mijloc util de informare pentru ”mari” și ”mici” din multe generații de-aici încolo.
NOTĂ:
LEGEA nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe Textul actului publicat în Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996
Art. 8. – Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea,
obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;
b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile,
colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale.
Views: 3
