Astăzi, 30 decembrie, orele 12.00, se vor fi împlinit exact 70 de ani de când soarta României era pecetluită. Este, după șapte decenii, primul „30 decembrie” fără Regele Mihai printre noi. Cea mai importantă victimă a acestei calamități istorice nu mai este, dar moștenirea sa cuprinde în mod direct și inevitabil denunțarea și reabilitarea traumelor și consecințelor generate de actul de la 30 decembrie 1947. Moștenirea lui Mihai I nu poate fi înțeleasă, acceptată și asumată până când 30 decembrie 1947 nu va deveni ceea ce 23 august 1939 reprezintă astăzi pentru Polonia și statele Baltice, un simbol dramatic al curmării suveranității, legitimității și legalității, a existenței înseși a statalității, a instituțiilor, a statului de drept, a ordinii constituționale. O prăbușire totală a statului și a Națiunii.
Despre abdicare și urmările sale nu s-a spus cu siguranță totul, iar subiectul nu este nici pe departe epuizat. A sosit momentul unui bilanț, a unor discuții deschise, profesioniste, temeinice, lucide și calme despre împrejurările, desfășurarea și consecințele abdicării Regelui Mihai, la finalul lui 1947. Textul de față este și un preambul, care anunță apariția unui nou volum de studii științifice, privind evenimentul de la 30 decembrie 1947, incluzând aici preliminariile, desfășurarea, consecințele, reacțiile internaționale, interpretările sale. Editura Polirom publică un volum colectiv coordonat de subsemnatul, împreună cu Andrei Muraru, intitulat „Regele, comuniștii și Coroana. Adevărata istorie a abdicării lui Mihai I” (foto copertă). Printre semnatari studiilor, se numără istorici și politologi consacrați precum Dennis Deletant, Ioan Stanomir, Diana Mandache, Tatiana Pokivaylova, Virgil Țârău, Lucian Leuștean ș.a.).
Desfășurare și dezavuare
Atent pregătit, minuțios coordonat și abil desfășurat din punct de vedere organizațional, militar și comunicațional, evenimentul de la 30 decembrie 1947 are caracteristicile generale ale unei lovituri de stat. Instaurarea noului regim, prin schimbarea formei de organizare și de funcționare a statului, nu a avut însă parte de ratificarea de către națiune a noii orânduiri, așa cum s-a întâmplat celelalte cazuri est-europene, ceea ce a întărit versiunea abdicării forțate a Suveranului. Fără îndoială, contestarea ulterioară a legitimității noului regim își are originea în evenimentul de la 30 decembrie, controversele în jurul proclamării republicii, desfășurată în câteva ore, fără adunare constituantă, fiind de notorietate.
Circumstanțele actului de la 30 decembrie sunt astăzi cunoscute. Deși insuficiente și de multe ori parțiale, recuperările memoriale și contribuțiile istoricilor au conturat desfășurarea ostilităților.
Foreign Office este primul serviciu secret care este informat imediat, printr-o telegramă cifrată, iar succesiunea momentelor – care începe convorbirea telefonică (8:30 PM luni, 29 decembrie 1947) dintre Groza și Rege, și ulterior cu „invitarea” la București, pentru marți, 30 decembrie 1947 – este cea știută.
Merită, de asemenea, prezentată integral prima dezavuare oficială a actului de la 30 decembrie 1947, printr-o declarație realizată în cadrul unei conferințe de presă susținute la Londra, la 4 martie 1948:
(…) În dimineața zilei de 30 decembrie 1947, Dl. Petru-Groza și Gheorghiu-Dej, membri ai Cabinetului Român, mi-au prezentat textul actului de abdicare, îndemnându-mă să-l semnez imediat. Amândoi s-au prezentat la Palatul Regal, după ce acesta a fost încercuit de detașamente armate, informându-mă că mă vor socoti răspunzător pentru vărsarea de sânge ce va urma ca o consecință a instrucțiunilor ce le emiseseră deja în caz că mu voi semna în cadrul limitei de timp impusă. Acest act mi-a fost impus cu forța de un Guvern instalat și menținut la putere de o țară străină, un Guvern total nereprezentativ pentru voința poporului român. Acest Guvern a violat angajamentele internaționale care îl obligau să respecte libertățile politice ale poporului român, a falsificat alegerile și i-a anihilat pe liderii politici democrați, care se bucurau de încrederea Țării. Îndepărtarea monarhiei constituie un nou Act de violență în politica de subjugare a României. În aceste condiții, nu mă consider obligat în nici un fel de acest act care mi-a fost impus. Cu neclintită credință în viitorul nostru, animat de același devotament și dorință de a munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil”
Continuarea pe contributors.ro .
Views: 0