Probabil ca multi se asteapta sa nu discutam in acest moment despre acest subiect dar in aceasta perioada au tot felul de activitati ale partidelor politice la sfarsit de an.
Daca facem o radiografie a perioadei trecute observam ca ACL formata din PDL si PNL a fost un prim experiment nefericit ulterior.
PNL si PDL au fuzionat in 2014 doar in acte si sub aceeasi sigla pentru ca o parte din membri si electorat au ramas „nereprezentati”. In realitate situatia a fost alta.
Mereu au fost neconcordante intre cele 2 tabere create cu aceasta fuziune.
La 7 ani distanta observam ca o parte din gasca PDL cu cateva implanturi a reusit sa puna mana pe PNL care acum guverneaza cu PSD, un lucru care in urma cu cativa ani nu exista in vocabular.
Un moment care practic a adus la decimarea electoratului de dreapta ..
Ludovic Orban si-a facut propriul partid in care sunt asteptati exact acei oameni care au decis sa nu mearga catre PNL dupa fuziunea cu PDL..
Un alt exemplu este fuziunea dintre USR si Plus. Aici avem cu totul alt registru dar asemanator din unele puncte de vedere.
Dacian Ciolos a castigat lupta interna impotriva lui Dan Barna dar o parte din USR inca nu accepta acest lucru. Chiar daca Dan Barna da senzatia ca totul este perfect, in teritoriu gastile sunt aceleasi ca si pana la fuziune.
Fiecare partid are propria gasca si interese care nu se intersecteaza chiar si la intalnirile care tin de socializare.
O parte din electoratul USR doreste sa migreze catre alt partid in schimb PLUS se bucura de pozitia lui Dacian Ciolos.
Din cele doua exemple putem trage concluzia ca partidele din Romania nu au inca in cultura lor si optiunea de fuziune.. Gastile si interesele sunt mult prea mari pentru cei care in acest moment fac politica in tara noastra.
Views: 0
