Facebook este „disruptiv” în comunicarea politică în sensul în care acest termen este folosit în lumea companiilor de tehnologie. Adică, oferă un canal de calitate inferioară dar care vine la un cost extrem de scăzut în comparație cu canalele „principale” (TV, door-to-door). Nu este de mirare că formațiuni noi (gen USR) fac eforturi majore pe Facebook și nu este de mirare că au un oarecare succes. Dar este Facebook deja o soluție reală pentru comunicarea politică? Ne face Facebook mai maturi civic? Vedeți mai jos câteva elemente care contribuie la această discuție.
Facebook este ieftin
…cel puțin în primele faze ale schimbului de informație. Asta înseamnă trei lucruri. Pentru cetățean înseamnă că poate căuta informați chiar fiind în sate fără ziar, fără poștă și fără bibliotecă. Pentru Diasporă înseamnă menținerea legăturii cu țara. Pentru partide înseamnă că au un acces ușor la alegători care își manifestă interesul pentru politică. Însă, pe măsură ce cetățeanul încearcă să își lărgească cunoștințele, Facebook, și Internetul în general, ajută din ce în ce mai puțin.
Facebook descurajează schimbul real de opinii.
Este un fenomen bine documentat în lumea anglo-saxonă, dar care se aplică și în România. Să zicem că Vasile merge la cârciumă și se apucă să povestească ce mișto este PSD. Imediat de la o masă re ridică Tanța și zice ca ba nu, USR, că așa i-a zis fi-su. Vasilica zice că degeaba vorbește lumea prostii, că tot PNL a refăcut drumul comunal. Ianoș nu zice nimic, dar numai privind la el înțelegi că votează cu UDMR.
Viața reală te obligă sa întâlnești oameni care au opinii diferite cu tine și, în măsura în care aceștia nu sunt străini ci oameni pe care îi respecți, ești obligat să ții cont de opinia lor. În lumea virtuală poți să te strângi în grupuri de oameni cu opinii asemănătoare, să dai „friend și follow” la oameni cu care ești deja de acord sau să citești superficial ce scriu „inamicii politici”. Iar aceste posibilități nu sunt doar teoretice. Câte grupuri cunoașteți în care este încurajată exprimarea de idei contrare? Comparați acum cu numărul grupurilor de propagandă sau excitare politică reciprocă.
Doar o parte din Facebook are tangență cu politica.
Am mai povestit odată că mențin un cont fantomă de Facebook, care nu are nici o identitate (nici măcar una falsă). Cu acest profil s-au împrietenit persoane fără prea mare discriminare și/sau competență tehnică. În special cocalari și pițipoance. Aceștia nu sunt atât de inerți civic pe cât ne place să credem. Au vibrat și ei la Colectiv, s-au bucurat de alegerea lui Iohanniș și, din când în când, pun mici virale împotriva violenței contra femeilor. Dar nu veți găsi aici nici mesaje politice (nici măcar are trolilor) și nici comunicări ale societăți civile.
USR, spre exemplu, are succes pe Facebook pentru că penetrează o subcultură deja existentă (Facebook-ul care tânjește după o politică curată). Dar dacă vrea să devină partid național, trebuie să facă mai mult. La fel partide precum PNL, PSD sau chiar PMP și ALDE: au prezență pe Facebook, dar forța este dată de organizații.