În seara de 1 martie 2025, Filarmonica Oltenia din Craiova a fost gazda unui spectacol magnific, intitulat “Lumini și Umbre”. Acest eveniment a reunit pe scenă talente remarcabile: pianistul și compozitorul Andrei Irimia, actorul Marius Manole, violonistul Răzvan Păun și violoncelistul Thibault Solorzano. Împreună, au oferit publicului o experiență artistică multisenzorială, unde muzica neoclasică, poezia și scenografia de lumini s-au împletit armonios într-un dialog profund despre contrastele vieții.
Sunt momente în care arta depășește granițele obișnuite și te poartă într-o lume unde timpul isi pierde ritmul, iar sufletul se desprinde de realitate. Asta am simțit in seara aceasta, la spectacolul “Lumini și Umbre”, un amestec fascinant de muzică, lumini și emoție pură.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care spectacolul de lumini se îmbina cu muzica, creând o atmosferă care parcă mă absorbea complet. Pe măsură ce notele pianului și ale viorii se ridicau și coborau, luminile se schimbau, creând o atmosferă care mă făcea să simt că fac parte din spectacol. Deși eram acolo fizic, aveam senzația că sufletul meu plutește, dansând în ritmul muzicii.
Unul dintre cele mai magice momente a fost când pianistul a cântat simultan la pian și flaut. A fost o îmbinare neașteptată, aproape hipnotică, care m-a lăsat fără cuvinte. Nu mai auzisem niciodată o astfel de îmbinare, iar acele secunde mi s-au părut magice. Sunetul cald al flautului, alături de notele pianului, au creat o armonie emotionanta.
Un alt moment extrem de emoționant a fost când Marius Manole a recitat poezia despre Păsărea Fericirii. Modul în care rostea versurile, tonul vocii și expresia sa mi-au transmis o emoție puternică. Muzica din fundal completa perfect fiecare cuvânt, iar combinația dintre cele două m-a făcut să plâng. Era un moment intens, care m-a făcut să mă gândesc la propriile mele trăiri și să simt fiecare vers mult mai profund.
Pe tot parcursul spectacolului, am simțit o trecere de la momente de liniște la momente de intensitate. Uneori, muzica era blândă, iar luminile calde adăugau o senzație de calm. Alteori, ritmul devenea mai alert, iar umbrele și luminile dădeau senzația de tensiune și mister. Aceste schimbări făceau ca spectacolul să fie captivant și imprevizibil.
La final, când ultimele note s-au stins și luminile s-au retras încet, am simțit nevoia să rămân câteva secunde pe loc. Eram încă sub influența atmosferei create, iar acea îmbinare dintre sunetele pianului și flautului îmi răsuna în minte.
Lumini și Umbre nu a fost doar un spectacol frumos, a fost o evadare, o călătorie interioară, o întâlnire între mine și emoțiile mele cele mai profunde și neînțelese. Muzica, luminile și emoțiile pe care le-am trăit m-au făcut să mă deconectez complet de la realitate și să mă bucur de fiecare moment.
Views: 81
