Mihai Muraretu si-a adus aminte câte umilințe și atacuri a suferit primarul Nicolae Romanescu până la finalizarea lui și cum, în cele din urmă, contemporanii i-au recunoscut meritele.
Reproduc mai jos un fragment scris acum 120 de ani.
„Privind în total, sau fiecare părticică în parte, Parcul Bibescu este o operă de maestru, este o lucrare care are menirea să înalțe pe om, să-l ridice mai presus de nimicurile vieţei şi să-l facă a se gândi şi la fapte, cari remân vecinic, deşi făptuitorul dispare, conform legei naturei.
Dacă, fără nici o pornire, ci cu cugetul curat, cu înalte sentimente de adevěr şi dreptate, cumpănești în mintea ta tot ce vedi acolo şi apreciezi sacrificiile nemărginite ce s’au făcut, pentru săvârşirea cu succes a Parcului, atunci conclusia firéscă este, că mare, nemuritor este omul care l’a creat.
În tot timpul cât s’a lucrat la Parcul Bibescu, de la începutul lucrărilor până acum, la sfârşitul lor, au curs atacurile de o violenţă ne mai pomenită, calomnii de o perversitate neacceptată.
Din spirit de invidie, din porniri meschine de opoziție, d-l Primar N. Romanescu a fost atacat din causa curagiului şi perseverenţei cu care a lucrat la acéstă măréță operă.
N’a fost cruțat în nimic acest fiu al Craiovei, pentru că în dragostea sa pentru oraşul natal, a depus o muncă supra-omenéscă, spre a-l face cât mai minunat.
Şi dacă în sinceritatea judecăței nostre, vom avea în vedere isvorul de sănătate pentru Craioveni, numit Parcul Bibescu, splendorea cu care’i lucrat şi care face cinste Craiovei, atunci să ne gândim la cel ce a suferit tóte mizeriile lumesci, fără a da înapoi, până şi-a vědut faptul îndeplinit: d-l Primar Nicolae Romanescu.”
Sursa info & foto Oltenia Mea