In viata, exista oameni care au trecut prin experiente reale de respingere, abuz, neglijare, pierdere sau trauma. Suferinta lor nu trebuie minimalizata, judecata sau pusa sub semnul intrebarii. Orice rana emotionala are nevoie de intelegere, sprijin si timp pentru vindecare. Totusi, exista si situatii in care o persoana poate ramane blocata, uneori fara sa isi dea seama, intr-o pozitie psihologica de victima.
Aceasta pozitie apare atunci cand omul ajunge sa isi explice aproape intreaga viata prin ceea ce i-au facut ceilalti, prin nedreptatile traite sau prin convingerea ca nu mai are nicio putere asupra propriei stari.
Rolul de victima nu inseamna ca suferinta nu este reala. De multe ori, ea chiar este. Problema apare atunci cand suferinta devine singura identitate a persoanei si singurul mod prin care relationeaza cu ceilalti.O persoana aflata in aceasta pozitie poate spune frecvent: „Nimanui nu-i pasa de mine.”, „Mereu sunt lasat pe dinafara.” , „Toti ma dezamagesc.” ,„Tu m-ai facut sa ma simt asa.” ,„Daca ma iubeai, faceai altfel.”
In spatele acestor afirmatii poate exista o nevoie reala de iubire, siguranta, validare sau apartenenta. Dar atunci cand durerea este exprimata prin repros, vinovatie sau presiune, relatia devine tensionata. Este important sa facem diferenta intre vulnerabilitate si victimizare. Vulnerabilitatea spune: „M-a durut ca nu ai fost acolo si as fi avut nevoie de sprijin.”
Victimizarea spune:„Din cauza ta ma simt asa si trebuie sa repari ce simt eu.”
Prima formulare deschide comunicarea. A doua il pune pe celalalt in pozitia de vinovat.
Persoana care ramane blocata in rolul de victima poate ajunge sa creada ca starea ei emotionala depinde complet de ceilalti. Astfel, orice refuz, limita sau indisponibilitate poate fi traita ca respingere, abandon sau lipsa de iubire.Aceasta dinamica poate deveni dificila in relatii. Celalalt poate simti ca trebuie mereu sa demonstreze, sa repare, sa explice sau sa isi anuleze propriile limite pentru a nu provoca suferinta.A iesi din rolul de victima nu inseamna sa negi ce ai trait. Nu inseamna sa spui ca nu a durut. Nu inseamna sa ii scuzi pe cei care te-au ranit.Inseamna sa iti recuperezi treptat puterea interioara.Sa poti spune:„Am fost ranit, dar nu vreau sa raman definit de rana.”
„Am suferit, dar vreau sa invat cum sa gestionez aceasta suferinta.”
„Am nevoie de sprijin, dar nu vreau sa cer iubire prin vinovatie.”
„Pot vorbi despre durerea mea fara sa il fac pe celalalt responsabil pentru intreaga mea stare.”
Vindecarea incepe atunci cand putem privi cu sinceritate atat ceea ce ni s-a intamplat, cat si felul in care reactionam astazi.
Nu suntem responsabili pentru toate ranile pe care le-am primit. Dar suntem responsabili pentru modul in care incercam sa le intelegem, sa le vindecam si sa nu le transformam in arme impotriva noastra sau a celor din jur.
Maturitatea emotionala nu inseamna sa nu mai suferi. Inseamna sa inveti sa nu ramai captiv in suferinta.A cere ajutor nu este slabiciune. Este un pas spre claritate, responsabilitate si vindecare.
Psiholog clinician specialist,
Mihail Jianu
Evolutia ta, semnatura mea.
Pentru cei care simt nevoia unui sprijin profesionist, a unei perspective clare sau a unui spațiu sigur de înțelegere și echilibru interior, mă puteți contacta pentru programări și informații suplimentare la:
Telefon: 0740569040
Facebook : Psiholog Mihail Jianu
Views: 68
