Am observat ca oamenii isi construiesc ziduri nu din orgoliu, nu din mister si nu pentru ca vor sa para greu de cucerit, de cele mai multe ori, le construiesc pentru ca au fost raniti, dezamagiti, respinsi sau tradati in momente in care au avut incredere. Un zid emotional nu apare din nimic. Se formeaza in timp, prin experiente repetate care transmit acelasi mesaj: „nu esti in siguranta cand te deschizi”. Iar mintea invata, retine, se adapteaza rapid, creeaza distanta, controleaza accesul, reduce vulnerabilitatea si transforma apropierea intr-un risc.
Din exterior, un astfel de om poate parea rece, dificil, indiferent sau imposibil de inteles,in realitate, de multe ori nu este vorba despre lipsa de sentimente, ci despre frica de a le mai arata. Problema este ca zidurile nu aleg ce tin la distanta. Ele pot tine departe durerea, dar tin departe si apropierea. Pot bloca oameni nepotriviti, dar pot bloca si oameni sinceri. Pot proteja o rana veche, dar pot impiedica vindecarea ei.
Nu este responsabilitatea nimanui sa iti darame zidurile cu forta, nu este sanatos sa transformi trauma intr-un test permanent pentru ceilalti, nu poti rani oameni noi pentru ce au facut oameni vechi si apoi sa numesti asta protectie. A iubi un om care are ziduri nu inseamna sa insisti agresiv, sa fortezi accesul sau sa demonstrezi la nesfarsit ca meriti sa intri. Inseamna sa fii constant, lucid si prezent, fara sa promiti mai mult decat poti duce, fara sa confunzi rabdarea cu salvarea si fara sa iti pierzi propria identitate incercand sa vindeci pe cineva care nu vrea inca sa se vindece.
Un zid nu cade doar pentru ca cineva iubeste, cade atunci cand omul din spatele lui incepe sa isi asume propria vindecare. Da, iubirea poate ajuta, prezenta poate conta, rabdarea poate crea siguranta. Dar niciun om nu poate deschide o usa pe care celalalt o tine incuiata din interior. Cei care construiesc ziduri trebuie sa inteleaga un lucru greu: protectia devine periculoasa atunci cand se transforma in izolare. La inceput te apara, apoi te obisnuieste cu singuratatea. Iar dupa un timp ajungi sa numesti „liniste” ceea ce este, de fapt, evitare.
Nu toti oamenii merita acces la tine, dar nici toti oamenii nu sunt o amenintare, daca judeci fiecare apropiere prin filtrul ranilor vechi, nu mai vezi omul din fata ta. Vezi doar trecutul repetandu-se. Vindecarea nu inseamna sa nu mai ai frica, inseamna sa nu o lasi sa conduca tot. Inseamna sa inveti diferenta dintre prudenta si fuga, dintre limita sanatoasa si zid, dintre protectie si inchidere emotionala.
Durerea merita respectata, dar nu idolatrizata, un om matur nu iti cere sa ii spargi zidurile. Iti arata, treptat, unde este usa. Iar un om care iubeste sanatos nu intra cu forta, bate, observa si ramane doar acolo unde exista reciprocitate. Zidurile pot avea un rost dupa trauma, pierdere sau tradare, dar nu trebuie sa devina locuinta permanenta. Omul nu se vindeca traind inchis, se vindeca atunci cand invata ca poate fi vazut fara sa fie distrus si iubit fara sa fie controlat.
Pentru cei care simt nevoia unui sprijin profesionist, a unei perspective clare sau a unui spațiu sigur de înțelegere și echilibru interior, mă puteți contacta pentru programări și informații suplimentare la:
Telefon: 0740569040
Facebook : Psiholog Mihail Jianu
Views: 42
