Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci este singura cu post aspru si rugaciune.
Sarbatorita in fiecare an pe 14 septembrie, Inaltarea Sfintei Cruci marcheaza si doua evenimente solemne.
Aflarea Crucii si inaltarea ei in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335.
Aducerea Sfintei Cruci de la persi, in 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a asezat-o in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim.
Ziua de 14 septembrie este considerata si data ce vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei.
Calendarul popular consemneaza aceasta zi si sub alte denumiri, cum ar fi Carstovul Viilor si Ziua Sarpelui.
La sate, inca se mai crede ca serpii, inainte de a se retrage, se strang mai multi la un loc, se incolacesc si produc o margica numita „piatra nestemata”, ce ar folosi pentru vindecarea tuturor bolilor.
Potrivit altor traditii, de Ziua Crucii se strang ultimele plante de leac care sunt duse, impreuna cu buchet de flori si busuioc, la biserica, pentru a fi puse in jurul crucii si a fi sfintite.
Plantele astfel sfintite se pastreaza apoi in casa, la icoane sau in alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar si la farmecele de dragoste.
Busuiocul sfintit de Ziua Crucii se pune in vasele de apa ale pasarilor, pentru a le feri de boli, in lautoarea fetelor, pentru a nu le cadea parul, si la stresinile caselor, pentru a le feri de rele, in special de trasnete.
Tot in aceasta zi, in Bucovina se faceau acte ritualice cu scop apotropaic sau fertilizator. De pilda, oamenii atarnau in ramurile pomilor fara de rod cruci de busuioc sfintit, crezand ca astfel vor avea parte de recolta bogata in toamna viitoare.
Views: 0
