În anul 2020, an de debut al nemiloasei pandemii COVID-19 provocată de coronavirus, la o editură din Craiova apărea o lucrare documentară UNICAT intitulată UNIVERS CULTURAL, cu subtitlu CELEBRITATEA STRĂZILOR CRAIOVEI, la care s-a lucrat 12 ani – autor Elena BUȚU, scriitoare de pe meleagurile Olteniei.
Strazile sunt publicate in ordine alfabetica iar azi incepem cu Strada ABATORULUI , Aleea ACVILEI , Strada ADA KALEH si Strada ADOLF WAIDMANN ..
Strada ABATORULUI
Aleea 1,2,3 ABATORULUI
Abatorul (lb. fr.) s.n. este un ansamblu format din clădirile, instalațiile, terenul, etc. unde se sacrifică animalele, în condiții de igienă și salubritate, în vederea obținerii cărnii proaspete destinată alimentației populației și unde se prelucrează uneori subprodusele rezultate.
Aleea ACVILEI
Acvila este un gen de păsări răpitoare de zi, mari, puternice, cu ciocul drept la bază și încovoiat la vârf, cu pene care acoperă picioarele până la degete, cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite. Acvila este o pasăre de pradă din ordinul Falconiformes, familia Accipitridae, subfamilia Buteoninae. Acvilele se caracterizează în general prin dimensiunea lor mare, construcția robustă, capul și ciocul greu.
Ca toate păsările de pradă, acvila are un cioc mare, puternic și ascuțit pentru a desprinde carnea de pe pradă. Posedă de asemenea tarsuri și gheare puternice. În plus au și o acuitate vizuală foarte bună, care le permite să vadă potențiale prăzi la distanță.
Acvila a fost utilizată de multe popoare și civilizații (cum ar fi mayașii, aztecii și egiptenii) ca simbol național și în special ca simbol imperial, fiind considerată o întruchipare a puterii sau a frumuseții. Amon Ra, cea mai mare zeitate la anticii egipteni (într-o anumită perioadă istorică), era reprezentat ca un om cu cap de acvilă, purtând discul solar în cap.
Stema Moldovei este însemnată cu acvila fiindcă simbolizează putere și răbdare.
Se cunosc : Acvila de câmp, Imperială, de munte, filipineză, harpie, coronată, porumbacă, Șerparul, Vulturul pleșuv, Vulturul crestat, Acvila lui Haast (dispărută), Acvila țipătoare.
Strada ADA KALEH
Ada Kaleh (din limba turcă Ada Kale, însemnând Insula Fortăreață) a fost o insulă în mijlocul Dunării. În anul 1970 a fost acoperită de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porțile de Fier I. Insula se găsea la circa 3 km în aval de Orșova și avea o dimensiune de circa 1,7km lungime și circa 500m lățime. Era populată de circa 600 de turci.
Insula Ada Kaleh era pentru locuitorii din regiune un punct turistic îndrăgit datorită prețurilor mai scăzute (fiind scutită de impozit), pentru cumpărarea delicateselor turcești, bijuterii și tutun. Insula a fost renumită și pentru creșterea trandafirilor din care localnicii obțineau uleiul și parfumul de trandafir.
Insula Ada-Kaleh văzută de sus
Locuitori ai insulei Ada Kaleh Bazarul de pe insula Ada-Kaleh
Istoric
Insula a fost locuită încă din antichitate. Herodot amintea de Cyraunis, despre care scrie că ”lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini și de viță sălbatică”.
Prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificațiile bănățene, care vorbește despre insula Saan cu 216 oameni. De la 1430 devine cunoscută ca Ada Kaleh.
Din cauza poziției strategice a insulei, în conflictul imperiului habsburgic cu cel otoman insula Ada Kaleh a avut o importanță deosebită. În anul 1689 armata austriacă a construit o fortăreață împotriva Imperiului Otoman. În următoarele decenii, ocupația insulei Ada Kaleh s-a schimbat de mai multe ori între Austria și Imperiul Otoman. În urma Tratatului de Pace de la Belgrad din 1739, insula a rămas permanent turcilor, cu scurte întreruperi temporare în favoarea austriecilor între anii 1789 și 1791.
Uitată la Congresul de pace de la Berlin (1878), insula Ada-Kaleh a rămas posesiune turcă aflată sub ocupație austro-ungară până în anul 1918/1920, când a devenit teritoriu românesc. Majoritatea populației insulei era de origine turcă.
Înaintea creării lacului de acumulare de la Porțile de Fier, principalele obiective istorice de pe insulă au fost demolate. Încercarea reclădirii lor în aval pe insula Șimian în anii următori, a fost însă fără succes, majoritatea locuitorilor preferând să se mute în alte regiuni ale României (de ex. Dobrogea) sau să emigreze în Turcia.
Strada ADOLF WAIDMANN
ADOLF WAIDMANN (de naționalitate evreu), a fost, unul din fruntașii industriei în Oltenia în prima jumătate a secolului al XIX – lea. El avea o fabrică de mașini agricole, turnătorie de fier și aramă, (înființată în 1895)ș.a. ce a adus reale foloase industriei.
Invenția sa, aparatul de făcut șire de paie ,,isbânda” a fost brevetată de Ministerul Industriei și Comerțului. Invenția sa, aparatul de făcut șire de paie “Isbânda”, a fost brevetată de Ministerul Industriei și Comerțului.
De asemenea, deținea și prima fabrică de paste făinoase din Oltenia, ,,Viața“, condusă numai de specialiști, unde se executau diverse produse ce se trimiteau în toată țara: fidea, macaroane, lazane, spaghete etc.
Views: 1