În anul 2020, an de debut al nemiloasei pandemii COVID-19 provocată de coronavirus, la o editură din Craiova apărea o lucrare documentară UNICAT intitulată UNIVERS CULTURAL, cu subtitlu CELEBRITATEA STRĂZILOR CRAIOVEI, la care s-a lucrat 12 ani.
Strazile sunt publicate in ordine alfabetica iar azi continuam cu Strada ALEXANDRIA.
Alexandria – este oraș în Câmpia Română, pe partea dreaptă a râului Vedea, reședința județul Teleorman, în zona de contact a Câmpiei Boian cu Câmpia Găvanu-Burdea, la 41 metri altitudine și are o suprafață de 9,56 km². Municipiul se află la 88 km distanță de București.
Istoric – În apropierea actualului oraș, în punctul numit „La Vii” (la 2 km N) au fost descoperite urmele unei așezări geto-dace datând din sec 5-4 î.Ch., în care s-au găsit vase de ceramică (străchini, cupe cu două toarte, etc.) lucrate cu mâna sau la roată, piese din bronz (3 fibule) s.a. În punctul numit „La Hectare” (2 km S-E de oraș) s-au identificat urmele unei așezări datând din sec. 4 d.Ch. formată din bordeie rectangulare (2,80 x 4,50 m), în care s-au găsit vase de ceramică din pastă cenușie sau cărămizie, lucrate la roată, cu linii de decor incizate. Pe malul stâng al râului Vedea a fost descoperită o așezare veche românească datând din sec. 8-11. Deși tânăr din punct de vedere istoric, cercetările arheologice efectuate în zona orașului au scos la iveală urme de viață datând din paleolitic, neolitic, evul mediu. Deci viața a început pe acest teritoriu în zorii istoriei și s-a dezvoltat neîncetat de-a lungul veacurilor. Ideea întemeierii orașului Alexandria își are originea în hotărârea unor grupuri de locuitori din Zimnicea și Mavrodin de a înființa un oraș liber de orice idee străină. În 1834, pe vatra acestor vechi așezări, a fost întemeiată localitatea Alexandria de către domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, de la care derivă și numele actualului oraș. În 1837 așezarea a fost distrusă în mare parte de un incendiu violent. Refăcută ulterior, așezarea a fost declarată oraș în 1840 printr-un hrisov domnesc care se păstrează la Muzeul de istorie al orașului. În a doua jumătate a secolului XIX și în prima jumătate a secolului XX la Alexandria aveau loc vestitele târguri anuale, cunoscute sub numele de Bâlciul Mavrodinului. Declarat municipiu la 27 iulie 1979, orașul a suferit mari pagube materiale de pe urma cutremurului din 4 martie 1977.
Conform recensământului din 2002 Alexandria avea o populație de 50.496 locuitori din care 95,36% români (48.156), 4,51% romi (țigani 2.278 persoane), sub 1% alte etnii. Orașul este așezat pe dealul Burnasului.
Obiective turistice
– Catedrala ortodoxă cu hramul „Sfântul Alexandru”, construită între 1869 și 1898, în stil bizantino-romanic, cu picturi murale interioare realizate în 1898 de Ștefan Luchian și Constantin Artachino;
– Biserica „Sfinții apostoli Petru și Pavel” (1842-1846, restaurată în 1902-1904);
– Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” (1848-1850);
– Biserica cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (1852);
– Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1858-1860);
– Biserica cu hramul „Izvorul Tămăduirii” (1859-1861);
– Monumentul ridicat în memoria țăranilor uciși în timpul Răscoalei din 1907;
– Monumentul eroilor căzuți pe câmpul de luptă în timpul primului război mondial;
– Busturile lui Alexandru Ghica și Alexandru Ioan Cuza, realizat în anul 1914 de către sculptorul I. Iordănescu;
– Muzeul de istorie.
Personalități: Anghel Demetriescu (1847 – 1903), istoric, scriitor, Liviu Vasilică (1950 – 2004), cântăreț de muzică populară, Cătălin Botezatu (1966 – ), creator de moda, Sorin Paraschiv (1980 – ), fotbalist.
- Alexandria este al doilea oraș ca mărime din Egipt după Cairo. Populația numără 3,8 milioane de locuitori. Distanța față de Cairo este de 225 km. Orașul este situat la vărsarea în Marea Mediterană a brațului vestic, componentă a Deltei Nilului. In prezent este port, centru educațional, cultural, financiar și economic: industria petrochimica, a cimentului, alimentară, textilă, turism. Portul și-a pierdut din importanță, pentru că șantierele navale de aici sunt prea mici pentru industria navală modernă. Cele mai mari nave comerciale preferă să se îndrepte spre Suez sau spre Damietta, oraș modern de pe Nil.
Sfinxul lui Horemheb, Serapeum, Alexandria
Orașul contemporan se întinde de-a lungul țărmului mediteranean pe o lungime de aproape 30 km. Partea estică a orașului comunică cu partea sa vestică prin intermediul bulevardului Al-Corniche, ce merge de-a lungul țărmului și de pe care se coboară direct pe plajă.
Întemeiat în jurul anului 332 î.Hr. de Alexandru cel Mare, sediu al stăpânirii începând din vremea lui Ptolemeu I 322-285 î.C., Alexandria nu a încetat să se dezvolte în toată perioada greco-romană. Încă din vremea regilor Ptolomeu II și III era un bogat oraș comercial și un renumit centru cultural. În timpul cuceririi arabe, orașul intră în declin, cedând locul cetății Rosette și își reia locul de frunte abia în epoca lui Mehmet-Ali.
Alexandria ocupă un istm stâncos, îngust, situat între Marea Mediterană și lacul Mariut. Orașul vechi este îngropat sub orașul modern și arheologia alexandrină progresează mai ales cu ocazia lucrărilor urbanistice. Pe de altă parte, scufundarea unei fâșii de litoral a făcut să dispară sub apă cea mai mare parte din clădirile elenistice: nu se mai văd nici Farul nici Biblioteca, nici Muzeul.
Farul din Alexandria, imagine desenată de arheologul german Prof. H. Thiersch (1909)
Pentru că țărmul Alexandriei era prea periculos pentru navele care treceau pe acolo, s-a născut ideea de a se construi ceva care să indice drumul corect către port și cel care a început construția în anul 290 î.Ch. a fost regele Egiptului, Ptolemeu I Soter, construcție ce a fost terminată după moartea lui de către fiul său, Ptolemeu al II-lea Philadelphus.
Farul a fost construit după concepţia arhitectului Sostratus, (Σώστρατος Κνίδιος). Legenda spune că regele Ptolemeu i-ar fi interzis lui Sostratus să-şi însemne numele pe construcţie, dar Sostratus a scris pe baza farului „Eu Sostratus, fiul lui Dexiphanes din Chinidai, ofer această operă Zeilor Navigatori şi oamenilor care călătoresc pe mări”; în greacă veche: “ΣΟΣΤΡΑΤΟΣ ΔΕΞΙΦΑΝΟΥ ΚΝΙΔΙΟΣ ΘΕΟΙΣ ΣΩΤΕΡΣΙΝ ΥΠΕΡ ΤΩΝ ΠΛΩΙΖΟΜΕΝΩΝ”
Farul din Alexandria a fost construit pentru ca marinarii din aceea vreme să poată găsi țărmul când se întorceau din călătoriile pe mare. A fost primul far din lume și a rezistat timp de 1500 de ani. Avea o înălțime de 117 m și era construit din 3 părți pe o bază largă și extrem de solidă. Prima parte era un cub înalt de 56 m, a doua secțiune era o prismă octogonală înclinată în interior înaltă de 27 m, iar ultima parte era un cilindru de 7 m înălțime. În interiorul cilindrului erau o flacără care ardea noaptea și o oglindă. Combustibilul folosit pentru flacără se presupune că era bălegar uscat de la animale. Oglinda era folosită pentru ca ziua să reflecte lumina soarelui și pe cea a focului pe timpul nopții. În vârful cilindrului se afla o statuie, cel mai probabil a lui Zeus sau Poseidon, zeul mării.
După ce Egiptul a fost cucerit, noii conducători au vrut să mute oglinda farului, dar operațiunea a fost manevrată greșit și a fost spartă. În anul 956 d.Ch. un cutremur a zgâlțâit Alexandria, provocând pagube însemnate farului. Au urmat alte cutremure 1303, 1323.
In 1480, sultanul Qait Bey a decis fortificarea Alexandriei și a construit un fort medieval pe amplasamentul vechiului far, folosind chiar piatra și marmura din ceea ce mai rămăsese.
„Biblioteca” din Alexandria a fost cea mai mare bibliotecă a Antichității, cu 900.000 de pergamente. Aici lucrau filozofi, matematicieni, poeți, medici. Ei au pus bazele calendarului iulian și ale geometriei moderne.
Se mai pot vizita încă Serapeumul cu marea sa coloană numită „a lui Pompei” și subteranele sale, mormintele cu etaj de la Com es-Sugafa și câteva edificii răspândite prin orașul modern. La Muzeul Argeologic din Alexandria se pot urmări între monumentele strict egiptene și vasele și tanagrelele elenistice, toate încercări făcute de artiști — cu prețul unui uimitor sincretism și câteodată a unui penibil prost gust — de a împăca stilurile și ideile religioase ale Orientului cu cele ale Occidentului. De asemenea, se mai pot vedea monumente ale comunității ebraice, care a fost întotdeauna importantă, și vestigii creștine.
Views: 0
