În anul 2020, an de debut al nemiloasei pandemii COVID-19 provocată de coronavirus, la o editură din Craiova apărea o lucrare documentară UNICAT intitulată UNIVERS CULTURAL, cu subtitlu CELEBRITATEA STRĂZILOR CRAIOVEI, la care s-a lucrat 12 ani.
Strazile sunt publicate in ordine alfabetica iar azi continuam cu Strada ALMĂȘULUI,Strada ALUNULUI si Strada AMARADIA.
Strada ALMĂȘULUI
Almăș poate însemna:
- Râul Almăș – localizat în județul Arad. Izvorăște din munții Zarand, se varsă în Drăuț lângă Târnova. Afluenți de stânga: Bodroc; Afluenți de dreapta:Valea Mare; Principalele localități traversate: Agrișu Mare, Târnova.
- 2. Râul Almăș localizat în județul Neamț. Se varsă în Cracău. Afluenți de stânga: Ulmul, Horăița.
Principalele localități traversate: Almaș, Sărata;
- 3. Râul Almăș, localizat în județul Sălaj. Izvorăște din Fildul de Sus și se varsă în Someș lângă Turbuța. Afluenți de stânga: Băbiu, Guniaga, Meștereaga, Bernaia, Mierța, Glodu, Jirnău, Râul Mânăstirii, Gălpâia; Afluenți de dreapta: Dorogna, Fildu, Tetiș, Sfăraș, Râul Cetății, Dâncu, Bozolnicu, Sâncraiul Almașului, Dolu, Ugruțiu, Dragu, Stupini, Trestia; Principalele localități traversate: Fildu de Sus, Fildu de Mijloc, Fildu de Jos, Almașu, Cuzăplac, Bozolnic, Sutoru, Zimbor, Chendremal, Sânmihaiu Almașului, Hida, Baica, Racâș, Chendrea Bălan, Chechiș, Gâlgău Almașului, Tihău, Var.
- 4. Comuna Almășu din județul Sălaj unde există o mănăstire din sec. al XIII-lea – Cetatea Almășului -.
Strada ALUNULUI (fostă Str. Abatorului)
Aleea ALUNULUI, Aleea 1ALUNULUI (foste alei Abatorului)
Alunul, cu denumirea științifică Corylus avellana, este un arbust care face parte din familia Betulaceae cu lemnul elastic și frunzișul bogat, cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori unisexuate, cele bărbătești de culoare galbenă formează amenți (mâțișori) care produc mari cantități de polen. Florile femeiești sunt globuloase, asemănătoare unor muguri cu 2-4 stigmate purpurii, așezate sub amenți. Perioada de înflorire este februarie-martie și oferă albinelor cantități mari de polen. Polenul de alun apare în momentul în care familiile de albine au cea mai mare nevoie de substanțe proteice pentru creșterea puietului, adică primăvara timpuriu. În anii cu perioade mai lungi de încălzire timpurie în luna ianuarie, florile se deschid prea devreme și albinele nu beneficiază de polenul de alun fapt negativ ce se reflectă în dezvoltarea de primăvară a coloniilor. La unele soiuri, florile femeiești se maturizează înaintea amenților, la altele invers. Pentru asigurarea polenizării este necesar ca soiurile de alun să fie plantate în amestec, polenizarea fiind exclusiv anemofilă (prin intervenția vântului).
Intră pe rod începând de la vârsta de 4-5 ani, iar perioada de rodire durează 15-20 ani, în condițiile unei bune îngrijiri. Producția de fructe comestibile, ce se obține la hectar este cuprinsă între 2-3.000 kg. Acestea sunt achene monocarpice (nuci), care până la maturizare sunt protejate de bractee (involucru). Datorită conținutului mare în uleiuri (50-73%), proteine (12-18%), vitamine, săruri minerale, alunele pot fi consumate în stare proaspătă, prelucrate în produse de cofetărie sau pot fi utilizate pentru extragerea uleiului.
Este o specie pomicolă de vigoare redusă, care crește relativ încet. Lemnul de culoare alb roșiatică, este un lemn de esență relativ tare, dar puțin rezistent. Scoarța de culoare gălbui cenușie pe ramurile tinere este netedă, iar pe cele mai bătrâne au striuri longitudinale. Alunul înflorește cu mult timp înainte de a înfrunzi, având o perioadă de vegetație în jurul a 250 de zile. Mugurii vegetativi au o perioadă de repaus mai lungă, pornind în vegetație cu 25-30 zile în urma celor floriferi.
Fiind puțin pretențios în ceea ce privește solul și mai ales îngrijirile culturale, alunul este un arbust ce nu trebuie să lipsească din nicio grădină de lângă casă. Având o înflorire abundentă, cu mare bogăție de polen, el reprezintă prima sursă de polen pentru albine. Crește și fructifică bine în terenuri bine luminate, fără însă ca acestea să fie prea mult expuse uscăciunii.
Flori bărbătești Flori femeiești Fruct
Alunul preferă în general văile deschise, terenurile revene însă scurse, pantele cu expoziție nordică.
Rezistă la geruri mari, de până la -30°C, însă prezintă sensibilitate la gerurile mai mici de -10°C ce apar în perioada înfloritului. Nu este pretențios la sol, reușește chiar pe terenuri pietroase, sărace, calcaroase sau acide, însă în condițiile unui regim mai ridicat de umiditate.
Plantele provenite din sămânță nu produc întocmai caracterele și însușirile plantelor părinți. Pentru semănat se aleg semințele cele mai mari și se pun la stratificat până la data semănatului, care se va face toamna. Metoda cea mai folosită de înmulțire este marcotajul prin mușuroire.
Plantarea alunului se face toamna, prin săparea unor gropi de 40-50 cm adâncime și largi de 1,2 m, deoarece alunul își dezvoltă sistemul radicular lateral.
Distanța de plantare pentru alun este de 4 x 3 m, până la 5 x 4 m. La plantare dă rezultate bune prin adăugarea unei cantități de 8 -10 kg pământ de pădure, strâns în zona rădăcinilor, care favorizează formarea micorizei și stimulează prinderea. Fiind plantă alogamă, se vor planta cel puțin 2-3 soiuri în aceeași parcelă. Plantele de alun pot fi formate și cu semitrunchi de 40-60 cm și cu schelet cu 4-5 ramuri de bază.
În primii ani, până la consolidarea sistemului radicular, nu se recomandă nicio tăiere asupra părții aeriene. La 2-3 ani de la plantare se pot efectua răriri și scurtări asupra ramurilor de schelet. Când tufele intră în perioada de declin, tăierile de reîntinerire sunt indicate în scopul reactivării vegetației, ceea ce permite fructificarea lor în continuare.
Alunul preferă regiunile cu climă oceanică umedă. Crește în pădurile luminoase de stejar, la liziera pădurilor, sau tufe pe marginea drumurilor agricole. Alunul este un arbust care trăiește în luminișuri, sau zone puțin umbrite, care sunt umede, fiind puțin pretențios în ce privește compoziția solului. Totuși nu crește pe soluri nisipoase sau acide.Vă mulţumim pentru feedback.Semnalaţi o altă imagineSemnalaţi imaginile ofensatoare. AnulaţiTerminat
Soiuri și sortimente:
– Alunul de pădure – Corylluc avellana – tufe de 2-6 m, însoțind speciile silvice;
– Alunul turcesc – Coryllus colurna – specie arborescentă, ajunge la 20 m, fructe grupate în 2-8 bucăți;
– Alunul tubulos – Coryllus maxima – fructe alungite.
– Uriaș de Halle – soi cu fructe foarte mari, sferice, puternic crestate, are fructul închis în totalitate, ajunge la maturitate în septembrie;
– De Roma – fructe mari sau foarte mari, sferice;
– Lungi de Landsberg – fructe mari sau foarte mari (330 la un kg), coaja subțire dar tare, ajung la maturitate la sfârșitul lunii august.
– De Trapezundt,
– Lambert albe,
– Lambert roșii,
– Cosford.
Strada AMARADIA (fostă Str. Pavlov)
- Râul Amaradia (Dolj) izvorăște din Munții Parâng, în vecinătatea localității Roșia de Amaradia din județul Gorj, se varsă în Râul Jiu, în amonte de municipiul Craiova. Bazin de recepție 876 km². Lungimea cursului de apă 101 km. Județe traversate : Județul Gorj, Județul Dolj. Afluenți : Hartanu, Gagai, Slăvuța, Valuta, Valea Boului, Plosca. Afluenți de stânga: Seaca, Râul Amărăzuia. Afluenți de dreapta: Poienița, Strâmba, Valea Gâlceștilor, Valea Negrenilor, Totea, Plopu. Principalele localități traversate: Roșia de Amaradia, Hurezani, Crușeț, Negoiești, Goiești.
- Râul Amaradia(Gorj)Râul Amaradia (numit și râul Amaradia Pietroasă pentru a evita confuziile cu râul Amaradia din județul Dolj) este un curs de apă, afluent al râului Jiu în zona municipiului Târgu Jiu.
Pe această stradă, la nr. 3 se află Casa de patrimoniu Dumitru Ghizdăvescu.
Views: 0
