În anul 2020, an de debut al nemiloasei pandemii COVID-19 provocată de coronavirus, la o editură din Craiova apărea o lucrare documentară UNICAT intitulată UNIVERS CULTURAL, cu subtitlu CELEBRITATEA STRĂZILOR CRAIOVEI, la care s-a lucrat 12 ani.
Strazile sunt publicate in ordine alfabetica iar azi continuam cu Strada AMILCAR SĂNDULESCU,Strada AMURGULUI si Strada ANA ASLAN.
Strada AMILCAR SĂNDULESCU
Sub impulsul modelului occidental, prin hotărârea comisiei speciale, la 5 mai 1923 s-a stabilit exhumarea a 9 eroi necunoscuți din următoarele localități: Mărășești, Mărăști, Grozești – jud. Bacău, Cimitirul Cireșoaia – comuna Poieni (Bacău), Azuga, Topraisar – jud. Constanța, Rașovița (Arcani) – jud. Gorj, Balaria – jud. Vlașca și Ciucea – jud. Cojocna (Transilvania). Acestor 9 eroi, pentru o mai autentică simbolistică a înfrățirii tuturor românilor, li se alătură, la data de 9 mai 1923, prin hotărârea Ministerului de Război, încă unul din Chișinău (Basarabia).
Osemintele celor zece au fost așezate în sicrie de stejar, căptușite cu tablă de zinc, toate de același model, și transportate la biserica din Mărășești. Dintre acestea, doar unul era desemnat pentru a deveni Eroul Necunoscut al României și trebuia adus la București în ziua de 15 mai. Ajuns în Capitală, era depus la Biserica „Mihai Vodă”, pentru două zile de pelerinaj, urmând ca pe 17 mai 1923 să fie înhumat definitiv în Parcul Carol.
O preocupare specială a Ministerului de Război a fost aceea de a numi o persoană care să desemneze Eroul Necunoscut al României. Prin ordinul nr. 567, Ministerul a dispus alegerea unui orfan de război, elev în clasa I a unuia dintre liceele militare, cu media cea mai bună la învățătură și cu un comportament moral desăvârșit. Răspunsul venea la 5 mai 1923: „Din cele patru rapoarte sosite de la liceele militare din Iași, Craiova, Chișinău și Mănăstirea Dealu, cel mai bun orfan de război este elevul Amilcar Săndulescu, din clasa I a liceului militar D.A. Sturdza din Craiova”. Liceul a fost anunțat că elevul desemnat pentru mărețul eveniment a fost Amilcar Săndulescu și acesta urma să se prezinte la Mărășești în ziua de 13 mai, însoțit de un ofițer.
Până pe 13 mai, toate sicriele au ajuns la Mărășești. Acestea au fost întâmpinate în gara locală de către o companie de onoare, cu drapel și muzică militară. La ora 6.00, pe 14 mai 1923, sosea la Mărășești, într-un tren special, Amilcar Săndulescu, împreună cu ministrul de Război Gheorghe Mărdărescu. Ceremonia a început la orele 3 după-amiază, slujba religioasă fiind oficiată de episcopul militar Ștefulescu. După Te-Deum a urmat momentul cel mare. „M-am dus înaintea celor zece sicrie tremurând și stăteam la îndoială pe care să pun mâna. Dar, deodată, m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conștiință, am pus mâna pe el. In momentul acela, un mare fior mi-a străbătut tot sufletul și mi-au venit pe buze cuvintele: Acesta este tatăl meu. Îngenunchind, m-am rugat: Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toți eroii neamului, ai și pe tatăl meu”, și-a amintit Amilcar Săndulescu.
După impresionantul moment, cele 9 coșciuge rămase nedesemnate au fost înhumate în cimitirul din Mărășești, pe tot parcursul, fiind conduse de un impresionant cortegiu funerar, avându-l în frunte pe însuși generalul Mărdărescu și traversat de o escadrilă de 6 aeroplane.
În aceeași zi, spre seară, Eroul Necunoscut pleca spre București. Joi 17 mai 1923, de Înălțarea Domnului, când se prăznuia și Ziua Eroilor, în onorul întregii țări, Eroul Necunoscut își găsea liniștea postumă în Parcul Carol din inima Capitalei. Pe placa de mormânt, străjuită de o flacără care arde neîntrerupt, stă scris: „Aici odihnește fericit întru Domnul Ostașul Necunoscut săvârșit din viață în jertfă pentru unitatea Neamului Românesc. Pe oasele lui odihnește pământul României Întregite. 1916-1919”.
Strada AMURGULUI
AMÚRG, amurguri, s. n. Semiîntuneric ce se lasă după apusul soarelui și ține până la venirea nopții; sfârșitul zilei, înserare, crepuscul.
Strada ANA ASLAN
Ana Aslan (n. 1 ianuarie 1897, la Brăila – d. 20 mai 1988, la București) a fost medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie (1958 – 1988).
A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Numeroase personalități internaționale au urmat tratament cu Gerovital: Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. Ana Aslan a inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat și introdus în producție industrială în 1980.
Ana Aslan era cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei și ai lui Mărgărit Aslan, o familie de intelectuali. Urmează cursurile colegiului Romașcanu din Brăila. La 13 ani își pierde tatăl. Familia Aslan părăsește orașul natal și se mută la București. În 1915, Ana absolvă Școala Centrală din București. La 16 ani, visează să ajungă pilot și chiar zboară cu un mic aparat, tip Bristol – Coandă. În cele din urmă se decide să devină medic. Declară greva foamei pentru a înfrânge împotrivirea mamei și se înscrie la Facultatea de Medicină.
În timpul Primului Război Mondial, Ana Aslan a îngrijit soldații în spitalele militare din spatele frontului de la Iași. După întoarcerea la București, în anul 1919, ea a lucrat alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, a absolvit Facultatea de Medicină. Este numită preparator la clinica II din București, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumă și în alcătuirea tezei de doctorat.
Urmează o activitate didactică și spitalicească la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină din București, Clinica Medicală din Timișoara, Spitalul CFR. Din 1949, devine șeful Secției de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Experimentează procaina în afecțiunile reumatice, în cazul unui student țintuit la pat din cauza unei crize de artroză. Continuă cercetările într-un azil de bătrâni și evidențiază importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. Obține rezultate remarcabile, care sunt comunicate Academiei Române.
Invenții
1952 – prepară vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat în peste 30 de țări;
1980 – a inventat, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, Aslavital, produs geriatric
Titluri
Membră a Academiei de Științe, din New York
Membră a Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică și Igienă Socială
Membră de Onoare al Centrului European de Cercetări Medicale Aplicative
Membră în Consiliul de Conducere al Asociației Internaționale de Gerontologie
Membră a Societății Naționale de Gerontologie din Chile
Președintă a Societății Române de Gerontologie
Premii și distincții
1952 – Premiul internațional și medalia „Leon Bernard„, prestigioasă distincție acordată de Organizația Mondială a Sănătății, pentru contribuția adusă la dezvoltarea gerontologiei și geriatriei
Meritul Științific Cl. I (1967)
Merito della Republica, Italia
Cavaler al Ordinului Palmes académiques, Franța
Profesor Honoris Causa și Doctor emerit al Universității Bragança Paulista, din Brazilia
Views: 2
