În anul 2020, an de debut al nemiloasei pandemii COVID-19 provocată de coronavirus, la o editură din Craiova apărea o lucrare documentară UNICAT intitulată UNIVERS CULTURAL, cu subtitlu CELEBRITATEA STRĂZILOR CRAIOVEI, la care s-a lucrat 12 ani.
Strazile sunt publicate in ordine alfabetica iar azi continuam cu Strada ARTILERIEI si Strada ATHENA.
Strada ARTILERIEI
Artileria este arma destinată sprijinului operațiilor forțelor luptătoare, constituind mijlocul principal de lovire cu foc a obiectivelor terestre și de la suprafața apei.
Istoria artileriei – Începuturile artileriei se pierd în negura vremurilor, deși noțiunea de artilerie a apărut destul de recent la scara istoriei, pe la mijlocul veacului al XV-lea. Termenul „artilerie” derivă din verbul arhaic francez „artiller”, care înseamnă arta de a construi și mânui, pe timpul luptelor, diferite mașini de război.
Dar această mașină de război, cum este tunul, nu este o mașină oarecare! „În această mașină (tun) se razimă toată puterea pedestrimii, toată splendoarea călărimii, cu un cuvânt toată puterea războiului”, observa cronicarul polonez L. Gorecki. De aceea, comandanții militari, din toate timpurile, au învățat că știința folosirii acestei arme puternice este o datorie pentru ei. Napoleon o spune direct: „Un comandant care nu știe să folosească această puternică armă din subordine, care nu are considerații pentru nevoile artileriei nu ar trebui să o comande niciodată”.
Artileria continuă să fie principala forță de sprijin cu foc din compunerea Forțelor terestre. Și, mai mult, ea nu este doar o simplă armă, ci, astăzi, a devenit „un domeniu complex de aplicare a Științelor” (Gl.bg. dr. Eugen POPESCU). Sau, după cum scria generalul Alexandru Tell în primul număr al Revistei artileriei, „cunoștințele armei noastre formează o știință proprie care îmbrățișează tot felul de arme”.
In decursul istoriei, muniția artileriei s-a perfecționat astfel că, după perfecționare și utilizare amintim:
- ghiuleaua de tun, care era o sferă (bilă) masivă de piatră sau metal;
- ghiulea cu lanț care era folosită în luptele navale pentru distrugerea catargului vasului inamic;
- muniție cu alice sau cartaică;
- șrapnel – este strămoșul muniției cu schije care explodează ulterior;
- muniție incendiară cu o carcasă de metal umplut cu material inflamabil;
- muniție cu material explosiv, care explodează numai când a ajuns la destinație;
- muniție pentru blindate inițial o bilă din metal masiv, azi prevăzut cu un miez de metal masiv ascuțit cu scopul de a străpunge blindajul;
- muniție nucleară în cadrul NATO, fiind interzisă folosirea ei după încheierea Războiului Rece;
- muniție cu ceață pentru reducerea vizibilității;
- muniție de iluminarea câmpului de luptă, fiind tot mai rar folosită;
- muniție specială pentru răspândire de manifeste;
- muniție cu mine ce pot fi amplasate și cu ajutorul artileriei;
- muniție de manevră (muniție oarbă) folosită în aplicațiile (exercițiile) militare.
Strada ATHENA
Athena (greacă: Αθήνα, Athina,Τριτογėνεια, Tritogenia) era una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei grecești, identificată de romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Atena era fiica lui Zeus și a lui Metis. Zeus a înghițit-o însă pe Metis înainte ca aceasta să nască, astfel că Athena a ieșit direct din capul lui Zeus, cu arme și armură cu tot. În momentul când a apărut pe lume, a slobozit un răcnet războinic, care a cutremurat cerul și pământul. Atena era simbolul atributelor reunite ale părinților ei. Ea personifica forța moștenită de la Zeus, îmbinată cu înțelepciunea și prudența lui Metis. Zeiță războinică, reprezentată cu coif, suliță și egida pe care era zugrăvit capul Gorgonei Medusa, Athena a jucat un rol important în lupta împotriva giganților. Ea participă, de asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i susține, neputând uita jignirea adusă de Paris. Este cunoscută disputa dintre Atena și Poseidon cu prilejul împărțirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu această ocazie, consiliul zeilor a făgăduit să dea Attica aceluia din cei doi care-i va dărui bunul cel mai de preț. Poseidon i-a dăruit calul, iar Athena măslinul, care avea să asigure prosperitatea locuitorilor. Ea a câștigat în felul acesta întrecerea și a devenit patroana cetății Athenae, care-i poartă de atunci numele.
Athena era socotită protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii, a oricărei acțiuni care presupunea ingeniozitate și spirit de inițiativă. Ea patrona viața socială și cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunați în areopag și apărătoarea lor în războaie.
Views: 0
