La 28 noiembrie este sarbatorita Ziua Bucovinei.
Prezentare Istorico – Geografică a Bucovinei
Prezentare Istorică
Bucovina este o regiune din Europa centrală si răsăriteană , provincie Românească formată dintr-un segment al Munților Carpați de nord-est și câmpiile adiacente, teritoriu împărțit în epoca contemporană (după 1947) între România și Ucraina.
Dar destul de puțini oameni știu cum s-a ajuns aici, mai ales că pe vremea lui Ștefan cel Mare ținutul era cunoscut ca Țara de Sus. Un alt lucru interesant referitor la această zonă este faptul că teritoriul Bucovinei se întinde peste granița României.
Harta Bucovinei anul 1901 Denumirea de „Buchenland” in traducere Tara Fagilor a apărut oficial in jurul anului 1774, când ținutul primește titulatura de Ducat al Bucovinei, până in anul 1918. Este o regiune de 10441 kmp care acoperă zona formată din orașele Rădăuți, Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Siret și Vicovu de Sus din România, precum și Cernăuți , Cozmeni , Zastavna ,Vășcăuți pe Ceremuș ,Vijnița, Sadagura și Storojineț din Ucraina.
Bucovina devine Ducat în 1849 in cadrul Imperiului Austriac, unindu-se ulterior cu România in urma Tratatul de la Saint-Germain, semnat la data de 10 septembrie 1919 de către reprezentanții Austriei și reprezentanții diplomatici ai 17 state. Prin tratat, s-a recunoscut independența Republicii Austria (numită colocvial în acea perioadă Austria Germană pentru a se marca diferența față de Austro-Ungaria), a fost recunoscută de jure dezmembrarea Dublei Monarhii, prin constituirea statelor Polonia, Cehoslovacia și a Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, apartenența Bucovinei la România și a Tiolului de Sud la Italia.
La 4 martie 1849 se obține statul de autonime in Imperiul Austriac, când împăratul Franz Josef primește titlul de mare duce al Bucovinei.
O alta dată importantă este cea de 6 aprilie 1861, când se creează Dieta Ducatului. În cadrul acestei instituții erau reprezentate toate minoritățile, iar românii dețineau majoritatea. Președintele dietei , Eudoxiu Hurmuzachi, devine astfel mareșal al Bucovinei.
La data de 26 august 1861, Bucovina primește dreptul de a avea drapel propriu (culorile erau albastru și roșu, dispuse orizontal, având la mijloc stema Bucovinei), stemă (reprezentând capul de bour, încadrat de 3 stele), precum și toate drepturile adiacente statutului de Ducat al Imperiului Austriac.
Potrivit scrierilor din acea vreme Austria a privit Bucovina ca o legătură strategică între Transilvania și Galiția . Austria a dezvoltat de asemenea orașul Cernăuți, într-un centru educațional și comercial important. Atunci când România a obținut independența în 1878, ea a căutat unirea cu Bucovina. Uniunea Sovietică mai târziu avea să ocupe partea de nord a Bucovinei, dar România a recâștigat temporar acest teritoriu ca aliat al Germaniei, după ce acesta a invadat U.R.S.S. în 1941; trupele sovietice au recucerit raioanele de nord. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov din data de 28 iunie 1940, partea de nord împreună cu Basarabia și Ținutul Herța, au fost ocupate de U.R.S.S. .
În1991, după destrămarea U.R.S.S., nordul Bucovinei și Ținutul Herța devin parte a Ucrainei (regiunea Cernăuți).
Relieful Bucovinei
Relieful este unul variat, acesta coborând gradual de la vest la est: munții (versantul estic al Carpaților Orientali), coline (Subcarpații) si platouri înalte (Platoul Moldovei). Regiunea muntoasa este alcătuita din masive, grupe de masive si complexe de culmi, separate intre ele prin culoare adânci astfel: Masivele Suhard si Călimani. Intre acestea, culoarul depresionar Dorna-Câmpulung Moldovenesc–Gura Humorului. Este important să amintim că si cel mai complex si mai întins masiv de origine vulcanică din România se află aici– Masivul Călimani (2102 m). Aici se mai află si cel mai spectaculos sistem de culmi muntoase paralele ( Obcinile Bucovinei 1100 m, si cele mai interesante sisteme depresionare cu turbării si ape subterane mineralizate (Depresiunea Dornelor), depresiuni de contact dintre unitățile muntoase si cele deluroase – Depresiunea Rădăuți, Solca. Izvoarele minerale exploatate in zona Vatra Dornei si Poiana Negrii, dar si peisajul deosebit au favorizat crearea stațiunilor climaterice (Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc) si Balneoclimaterice (Vatra Dornei).
Clima
Climatul este agreabil, cu influente baltice ( temperaturi mai joase, precipitații abundente) si orientale (contraste intre iarnă si vară). In munți zăpada coboară timpuriu, fiind o zonă favorabilă sporturilor de iarnă.
Flora
Pădurile de foioase sunt formate din arbori de fag, stejar, carpen, frasin, tei, mesteacăn și o mare diversitate de arborişuri. În amestec se găsesc plopul, paltinul, sorbul, mălinul, scorușul și, mai rar tisa. Dintre arbuști amintim zmeurul, afinul, măceșul și merișorul. Există și câțiva arbori ocrotiți: Stejarul din Caşvana (500 ani), Stejarul din Botoșana (350 ani), Ulmii din Câmpulung Moldovenesc (500 ani). Munții Bucovinei adăpostesc numeroase specii floristice rare: sângele voinicului (Munții Călimani), floarea de colț (Rarău, Călimani), smârdarul sau bujorul de munte (Călimani, Suhard), papucul doamnei, brusturul negru, argințica (Rarău-Giumalău) etc.
Fauna
Fauna este bogată si prețioasă si include numeroase specii cu valoare cinegetică ridicată : ursul si cerbul carpatin, căpriorul, râsul, lupul, vulpea, jderul, hermina, dihorul, cocosul de munte, cocosul de mesteacăn, fazanul, corbul, diverse specii de acvile, vulturi, bufnite. Râurile de munte adăpostesc specii rare de pești – lostrița, păstrăvul curcubeu, lipanul, mreana, cleanul, scobarul s.a.
Tipuri de case
Relieful Bucovinei joacă un rol important in partajarea etnografică a zonei, precum si in tipurile de case. În tratatele de specialitate nu există o delimitare strictă a zonelor si a subzonelor etnografice, aceste unități etnografice având în centrul lor văile unor râuri precum Suceava, Moldova sau Bistrița. În acest fel se conturează în zona etnografică a Bucovinei mai multe sub-zone etnografice precum Rădăuți, Suceava, Humor, Câmpulung Moldovenesc.
Casa bucovineană tradițională are dimensiuni si la o primă privire de ansamblu descoperim un aspect masiv al acesteia: pereții casei se realizau din lemn, practică ce s-a menținut până în zilele noastre , înălțimea pereților variază între 2 și 2,20 m.
Materialul de construcție, folosit atât in trecut cât si in prezent, îl constituie bârnele rotunde de lemn, foarte lungi – o bârnă poate ajunge să aibă lungimea unui perete întreg.
Acoperișul casei bucovinene este înalt și ca element caracteristic acestei zone formează cu prelungirile sale o streașină foarte largă.
Ca o caracteristică specifică zonei Bucovinene, raportul dintre lungimea laturilor casei, include de regulă fațada acesteia și laturile scurte este de 3/2, iar în unele cazuri acest raport este chiar mai mare.
Casa tradiționala din lemn Bucovineană
Ocupații tradiționale
Din cele mai vechi timpuri au fost îndeletniciri de bază în Bucovina precum : munca pământului, creșterea animalelor , lucru la pădure, albinăritul.
Culturile de bază sunt cele de grâu , cartofi , porumb , orz și ovăz și în ultimul timp inul pentru fuior si cânepa.
Pasiune dar și o mândrie pentru bucovineni este calul, un sprijin în muncile de zi cu zi, dar si motiv de fală la sărbătorile ocazionale sau neocazionale . Pe lângă cai sunt celelalte animale domestice, cum ar fi : vacile , oile , porcii si pasările de curte .
Apele curgătoare ce se găsesc din belșug pe teritoriul bucovinean, fiind elementul cheie lângă care se întemeiau așezările, așa că nu vom uita pescuitul si morăritul .
Dat fiind rădăcinile dacice ale poporului Român, să nu uităm stupăritul, creșterea si valorificarea produselor din miere , polen si ceară.
Munca la pădure o făceau cei care aveau teren puțin sau animale puține .
Cioplitul lemnului
În afară de construcția caselor , lemnul se mai folosea si pentru șuri , grajd si garduri .
Lemnul era folosit și pentru producerea articolelor de uz casnic: mobilierul din interiorul caselor (lada de zestre, masa, patul, lavița, blidarul) , coveți, poloboace, linguri, războiul de țesut, roata, fusul si furca pentru tors.
Blidare
Elementul esențial în ceea ce înseamnă estetica unei case cu rol ancestral de delimitare între sacru și profan, găsim un simbol antropologic extrem de răspândit în Bucovina.
Așezată cu măreție, la hotarul dintre tărâmul gospodăriei și cel lipsit de sacralitate din afara ei, se găsește poarta de intrare, formată din două porți: poarta mică pentru oameni și una mare pentru căruțe.
În Bucovina tradițională porțile au mai multe forme și structuri, dar toate seamănă prin materialele folosite și simboluri ; diferența o face numărul de stâlpi , adică doi sau trei stâlpi.
Totdeauna poarta mică, aidoma ca și la intrarea în biserică trebuia sa fie un picuț mai joasă, ca să te apleci când intri, acesta fiind un semn de respect pentru gospodăria și pentru cel care te-a invitat să te omenească la el acasă; de aceea trebuie să te apleci la intrarea în gospodărie, in semn de respect pentru gazdă . Poarta mică are si un prag , element cu o simbolistică aparte.
Trecerea pragului semnifică trecerea într-o lume nouă, devenind hotarul , granița care distinge cele două lumi, dar în mod paradoxal și locul în care aceste două lumi comunică locul care face posibilă trecerea dintre lumea profană și cea sacră.
Stâlpul porții este un simbol în sine, este o axă cosmică, spațiul din jurul său devine o lume care face comunicarea cu domeniul ceresc, fără de care existența umană nu ar avea sens .
Poartă cu trei stâlpi are si o poartă mai mare pentru intrarea căruței . Per ansamblu poarta bucovineană este sculptată cu simboluri cum ar fi cele florale: strugurele, pomul vieții, funia vieții, dar si soarele alături de alte figuri geometrice . Aceste elemente de decor le regăsim si pe case.
Porți din Bucovina
Industria casnică
Țesutul și cusutul se făceau în familie și reprezentau parte din îndeletnicirile de bază ale femeii, fiind și astăzi o realitate în satul bucovinean.
Țesutul pânzei de casă este o îndeletnicire a fetelor și femeilor care se ocupau de confecționarea practic de la zero atât a materialului , a straielor de zi cu zi cat si a celor de sărbătoare , a brâielor si bârnețelor , scoarțelor , lăicerelor; țesutul cămășilor și cusutul lor erau de departe preocupări stringente în familie.
Olăritul
Vechi meșteșug, olăritul a apărut din necesitatea de a prepara si păstra hrana. Acum acest meșteșug a fost ridicat la rang de artă de către meșteri olari din Rădăuți si Marginea.
Specificul vaselor rădăuțene îl reprezintă culorile folosite pentru decorare, vasele fiind desenate cu figuri geometrice sau florale in următoarele culori: maro, verde, sau galben, pe fond roșu sau alb.
Ceramica neagră de Marginea este o mărturie a originii dacice . Tehnica realizării vaselor este aceeași folosită acum sute de ani, adaptată însă vremurilor noastre. Culoarea cenușie sau neagră este dată de arderea fără oxigen.
Formele vaselor sunt date de utilitatea lor : oala înaltă, oala mare cu doua toarte sau strachini acestea fiind folosite zilnic , fie decorative : vaze, platouri, căni. Tehnica de decorare este pentru toate cea tradițională: vasele se lustruiesc cu o piatră specială, astfel ca urmele cenușii rămase pe pereții vasului încă nears să se amestece cu negrul.
Pictura icoanelor
În acest ținut al mânăstirilor, icoanelor pe lemn sau sticlă , lucrate în stil bizantin, folosesc formulele transmise de-a lungul multor generații.
Pictura icoanelor pe sticlă se realizează pe spatele acesteia, astfel încât aceasta servește atât ca suport al picturii, cât si ca luciu al suprafeței pictate. O particularitate deosebita a lucrărilor realizate în această zonă este o remarcabilă finețe a desenului, precum si sobrietatea culorilor.
Icoanele pe sticlă si pe lemn din Bucovina sunt de o rară frumusețe artistică, remarcându-se prin cromatica folosită, mergând de la tensiunea albastrului de Voroneț până la culorile aureolelor, care în marea lor majoritate sunt lucrate în foită de aur.
Încondeierea ouălor
O adevărată comoară a culturii populare bucovinene, meșteșugul încondeierii ouălor este strâns legat de arta broderiei si a decorurilor care se găsesc pe costumele naționale. Toate acestea transformă un lucru obișnuit într-un lucru deosebit de frumos. Oul reprezintă filosofia existentei umane si istoria străbună, o mărturie a datinilor, credințelor si obiceiurilor pascale. Cele mai importante aspecte ale încondeierii ouălor sunt tehnica folosită la decorare si calitatea liniilor trasate.
Ouăle sunt încondeiate în trei-patru culori, de obicei ținând cont si de simbolul fiecărei culori în parte: roșu (soare, foc, dragoste), negru (eternitate, statornicie, absolutism), galben (lumina, bogăția recoltelor, tinerețea, ospitalitate), verde (forța naturii, rodnicie, speranță, prospețime), albastru (sănătate, seninul cerului), violet ( stăpânire de sine, răbdare, încredere, dreptate). Paleta cromatica a ouălor încondeiate face diferența între principalele zone în care se practică acest meșteșug. Astfel culoarea roșie este specifică zonei Brodina, negrul este specific zonei Ciocănești, verdele si albastrul pentru Ulma , portocaliul pentru Moldovița.
Din ornamentarea geometrica a ouălor deosebim simboluri si semnificații precum :
linia dreapta verticală – viață
linia dreapta orizontală – moarte
linia dublă dreaptă – eternitate
linia cu dreptunghiuri – gândire si cunoștință
linia ondulată – apa, purificare
spirala – timp, eternitate.
Exista un loc care te cucereste de cum ii treci pragul. Aici oameni muncesc din zori si pana seara, păstrează traditiile, sunt veseli și ospitalieri . Bucovina tărâm binecuvântat de Dumnezeu un colț de rai cu munti impăduriti, pajisti cu iarba grasa , gospodarii instărite, biserici de secole si oameni pentru care traditiile sunt litera de lege .
Views: 1
